Apărarea mai face de trimite corespondenţă electronică, din când în când. Pe vremurile de dulce amintire, când interoperabilitatea Armatei României cu Aliaţii era la ordinea zilei, să fii locotenent şi să lucrezi în Ministerul Apărării era, practic, o imposibilitate.
Stupid, nu-i aşa? Sau, poate sunt eu prea cârcotaş şi nu accept dictonul românesc de conduită publică „lasă că merge şi aşa”?
Sau, dacă vrem să fim amabili, el este numai un locotenent în formare şi, un oarecare şef l-a pus să scrie un e-mail, fără să verifice dacă omul chiar ştie să formalizeze o semnătură pe un document care, chiar dacă este electronic, este tot unul oficial.
El, şeful, probabil este unul din ăia de „modă veche”, care recunoaşte un calculator după ecranul monitorului şi nu a învăţat nici măcar la ce folosesc tastele „Enter” şi „Escape”. Ca urmare, dacă tot are un locotenent în subordine, îl pune să facă pe dactilografa şi nu îl verifică, pentru că nu ştie şi nu poate.
Ţin minte că, prin 1997, am format o structură nouă la Statul Major General şi, pentru că ne ocupam de cooperarea militară internaţională, mi-am zis să o fac interoperabilă cu Occidentul acela de unde ne veneau partenerii în NATO şi viitorii aliaţi. Ca urmare, nu am pus în schemă nici un post de dactilograf şi am cerut tuturor colaboratorilor mei să îşi redacteze singuri documentele, la calculator, indiferent de grad şi funcţie. Ce credeţi că a fost primul lucru pe care l-a făcut cel care mi-a luat locul? A desfiinţat câteva posturi de specialist şi a reînfiinţat dactolografia în secţie! Nu de alta, dar era şi el „de modă veche” şi prefera să îi scrie altcineva corespondenţa.
Citeşte continuarea aici:
http://www.ziuaveche.ro/opinie/ce-mai-face-apararea-49298.html
