Numitul Bâtcă Ilie,
în prezent pensionar,
militar de meserie,
niciodată mercenar,
cioplitor de caractere,
timp de 30 de ani,
căutător de mistere,
nu de glorii şi de bani,
luptător, având drept armă
pana înmuiată-n dor,
mi-am dus viaţa în cazarmă,
mângâiat de Tricolor,
şi am pus-o chezăşie
visului vechi, din bătrâni,
de a fi, peste moşie,
truditori, dar şi stăpâni,
după ce-am slujit o Ţară
ce credeam că-mi aparţine,
am ajuns (a câta oară?)
Ţării mele de ruşine,
de-asta, în audienţă,
vă cer azi să m-acceptaţi
şi, cu vasta competenţă
ce-o aveţi, să decretaţi
nu în drepturile toate,
câte-au fost, să fiu repus,
ştiu că asta nu se poate,
dumneavoastră, chiar, aţi spus,
pensia n-o vreau completă,
n-am nevoie de-atâţi bani,
să-i prăpădesc la ruletă
sau să-i dau pe la sărmani,
nu-mi înapoiaţi nici gradul
pe care mi l-aţi luat,
nefiind verde ca bradul,
nu mai sunt bun de luptat,
vreau doar să semnaţi decretul
(trei dosare am suport!)
prin care-mi luaţi livretul,
dar îmi daţi un paşaport.
I-am dat unei secretare,
una blondă, frumuşică,
la anexă, trei dosare,
să fie-acolo, nu strică,
chiar şi pozele color,
cinci pe patru, la minut,
sunt puse la locul lor,
în dosar, cum mi-au cerut,
am chitanţele recente,
cu-ntreţinerea plătită,
cazierul cu amprente
e ca o pânză clătită,
am pus, de la CNSAS,
nu mi-a fost deloc uşor,
un dosar (ce-a mai rămas!)
de fost colaborator,
mai sunt copii anexate
cu tratate, fel de fel,
care, fiind încheiate,
ne-au cam ars la... portofel,
Merită făcut efortul,
pentru câte-s la dosar.
Îmi daţi mie paşaportul
şi vi-l mai dau la... hotar,