ajunşi azi pensionari,
lângă plug vă adunaţi
şi cuvântul mi-ascultaţi,
c-am venit cu bice-n mână,
după datină străbună,
am venit cu toţii azi,
dragii noştri camarazi,
să ne facem auziţi,
să nu mai fim umiliţi,
am venit cu pluguşorul
şi cu noi e-ntreg poporul
condamnat la sărăcie
în a noastră Românie.
Pocniţi bicele mai tare,
să răsune-ntreaga zare!
Hăi, hăi...
Puneţi la plug "bourenii",
căci s-arată Cotrocenii
şi drumu-i obositor!
Preşedinte-jucător
ne-am dorit şi-l avem, iată.
I-a mai trageţi înc-o roată,
să se-audă în Palat
tot ce-avem noi de urat,
numai de n-o fi plecat
la vreun şpriţ domn' preşedinte,
căci de ăsta e pendinte.
"Să trăiţi bine!" a zis
Băsescu, când a promis,
pentru hoţi, câte o ţeapă.
Vorbele-i, nici cât o ceapă
degerată, azi nu fac,
căci, după bunul lor plac,
hoţii fură mai dihai.
Ia mai trageţi din buhai,
feţii mei, să se-nfioare
neintraţii la răcoare!
Hăi, hăi...
A venit mai anBăsescu Traian
cu un nou mandat
câştigat pe blat
şi, reinstalat,
comod, în Palat,
către noi grăi
că, fie ce-o fi,
noi vom fi ce-am fost -
santinele-n post,
braţ la datorie
pentru sfânta glie -
şi-n astă privinţă,
de recunoştinţă
vom avea toţi parte,
chiar şi după moarte.
Vorba bine n-a sfârşit,
c-a uitat ce a grăit.
Cu sacii în car
văzându-se iar,
s-a gândit matrozul
că noi suntem gozul
bun de aruncat
din grâul curat,
c-am ajuns povară
pentru-această Ţară,
ca foşti militari
cu pensii prea mari,
şi secăm bugetul
încetul cu-ncetul.
Roată mare, camarazi,
s-audă matrozul azi
că şi rezerviştii încă
pot trage brazdă adâncă
peste glia strămoşescă,
neghina să o stârpească!
Hăi, hăi...
Opriţi plugul, un moment,
c-am ajuns la Parlament,
unde aleşii visează,
uneori, chiar că... lucrează
şi pun legile-n balanţă,
apoi pleacă în vacanţă,
că-s, săracii, surmenaţi.
Uşor, uşurel, mânaţi,
din somn să nu-i deranjaţi,
căci prin cap poate le tună,
alte biruri să ne pună.
După ce noi le-am dat votul,
ei vor să ne iee totul.
Iarna-i grea, Reforma-i dură,
n-avem bani pentru căldură,
dar dumnealor nu le pasă,
căci la hotel sau acasă
au de toate, au cu carul,
pe când noi avem... amarul.
Roată plugul, urători,
şi fiţi mai prevăzători
când, în urnă, puneţi votul,
căci aleşii ne iau totul.
Ca lor să le fie bine,
nu mai ştiu nici de ruşine,
fură voturi, fură bani,
de vreo 20 de ani
şi votează pentru ei
salarii de mii de lei
(bineînţeles, lei noi),
iar românul, din nevoi,
nu ştie cum să mai iasă,
când acestea îl apasă.
Roată mare, feţii mei,
şi sunaţi din zurgălăi,
dar sunaţi mai cu tărie,
ca hoarda portocalie
să se ducă pe pustie!
Hăi, hăi...
Fulgii de nea se aştern,
noi pornim către Guvern,
poate vom găsi pe-afară,
de prin Cluj, vreo secretară,
urarea să ne-o asculte,
căci avem de spus cam multe,
fiindcă domnul premier
parcă e picat din cer
şi nici nu ştie ce face.
O idee, în găoace,
are, sărmanul, atât,
că îi stă Armata-n gât,
cu ”pensiile nesimţite”,
pe mai degeaba primite
de „nepoţii lui Moş Teacă”,
într-o ţară prea săracă,
acum, să mai tolereze,
din buget, atâtea speze.
Trageţi brazdă voinicească
peste glia strămoşească
pe care-s stăpâni “baronii”,
nesătuii, filfizonii
care nu-s nici în măsură
să îşi pun-o semnătură
peste actele cu care
fură ca la... drumul mare.
Ia, pocniţi din bice, măi,
să răsune munţi şi văi!
Hăi, hăi...
Roată-n jurul meu, cu toţii,
poate or să ne-audă hoţii
cocoţaţi în vârf de scări,
care, zilnic, ne pun dări
şi cu dările-adunate,
ei îşi construiesc palate.
Aşa, nici că se mai poate!
Pocniţi, măi, bicele toate,
ca strămoşii noştri, poate,
răsucindu-se-n mormânt,
ne vor trimite cuvânt
să ne deşteptăm cu toţii
şi să terminăm cu hoţii.
Trageţi brazdă voinicească,
hoţii să se îngrozească
de pedeapsa românească!
Hăi, hăi...
Roată plugul, dragii mei,
şi sunaţi din clopoţei,
să se-audă-n largul zării,
din Carpaţi, la ţărmul mării,
o urare strămoşească
pentru stirpea românească:
Mult noroc şi sănătate,
masa plină de bucate,
pensii nerecalculate,
salarii neajustate,
doar de astea s-aveţi parte,
fiindcă-s binemeritate!
Ia mânăţi, cu toţii, măi,
să se-audă peste văi
o urare din bătrâni:
LA MUŢI ANI, IUBIŢI ROMÂNI!
Colonel (r.) Ilie Bâtcă
