miercuri, 22 iunie 2011

Au trecut 70 de ani: “Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul!” VIDEO

Scris de : M.A.B.

Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit si miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi”.

Au trecut 70 de ani: “Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul!” VIDEO basarabia
foto: zaigwast.deviantart.com

Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre (…) Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori. Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru. OSTAŞI, Izbânda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!” – Mareşalul Ion Antonescu, 22 iunie 1941. România intra atunci în războiul de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub criminala ocupaţie a Uniunii Sovietice.
România pleca la război pentru provinciile sale răpite printr-un diktat ce retrasa zonele de influenţă ale Germaniei naziste şi Rusiei bolşevice, în urma Pactului Ribentropp – Molotov semnat la 23 august 1939. România pierduse în acelaşi an 1940, pe lângă Basarabia şi Bucovina şi Transilvania de Nord, cât şi două judeţe din sudul Dobrogei, Caliacra şi Durostor.La cea din urmă avusese loc un transfer de populaţie între România şi Bulgaria.
Au trecut 70 de ani: “Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul!” VIDEO basarabia
Detasamente romane forteaza Prutul 1941 (istoria.md)
Citește continuarea aici:

Pensii militare: OUG nr. 1/2011 adoptată de Cameră. Opoziţia va contesta legea la CC

Scris de M.A.

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat marţi cu 168 de voturi “pentru”, 116 voturi “împotrivă” şi 7 abţineri, proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 1/2011 referitoare la recalcularea pensiilor militare, opoziţia anunţând că va depune imediat o sesizare la Curtea Constituţională.
Proiectul de lege, dezbătut în procedură de urgenţă, face parte din categoria legilor organice, Camera Deputaţilor fiind forul decizional. Proiectul de lege a primit Raport de adoptare din partea Comisiei de muncă a Camerei Deputaţilor, transmite Mediafax.
Dezbaterea proiectului a durat aproximativ două ore şi jumătate, în condiţiile în care plenul a decis, la propunerea liderului grupului PDL, Mircea Toader, prelungirea programului de lucru până la finalizarea dezbaterii pe articole, motivul invocat fiind acela că legea este una foarte importantă.
În cadrul dezbaterilor generale, reprezentanţii opoziţiei au criticat în termeni duri OUG nr. 1/2011, acuzând deputaţii din arcul guvernamental că, deşi au iniţiat, susţinut şi votat o serie de amendamente în Comisia de apărare, care ar fi corectat actul normativ, nu le-au mai susţinut şi în şedinţa Comisiei de muncă, al cărei raport favorabil nu mai include amendamentele respective.
Deputatul PSD Eugen Bejinariu a acuzat faptul că, prin această OUG, în Armată au fost inversate ierarhiile, el apreciind că Guvernul Emil Boc, susţinut de PDL şi de preşedintele Traian Băsescu, “îşi bate joc de oameni”. Bejinariu a precizat, în acord cu deputatul liberal Victor Paul Dobre, că PSD şi PNL vor susţine adoptarea amendamentelor propuse de opoziţie în Comisia de apărare.
Reprezentanul grupului parlamentar al UDMR, Kerekes Karoly, a sugerat că proiectul de lege ar putea fi retrimis la Comisia de muncă, pentru a se vedea cum se rezolvă “nedreptatea” creată de faptul că legea ar restabili pensiile “torţionarilor” şi fostelor cadre din Securitate şi ar diminua pensia celor care au luptat pentru democratizare.

marți, 21 iunie 2011

Ziua cea mai lungă


The Longest Day” este povestea zilei de 6 iunie, anul 1944, atunci când a avut loc debarcarea trupelor Aliate pe plajele din Normandia. Acea zi a marcat începutul sfârsitului dominaţiei naziste asupra Europei. 3.000.000 oameni, 11.000 avioane şi 4.000 nave de razboi (cea mai mare flotă militara pe care lumea a văzut-o vreodatăa) au luat cu asalt ţărmurile Normandiei, în timp ce paraşutiştii erau lansaţi în interior pentru a ocupa podurile şi orasele-cheie. Dar nu despre filmul „Ziua cea mai lungă” ne-am propus noi să vorbim astăzi, ci despre solstiţiul de vară. Denumirea de solstiţiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) si stitium, de la verbul sistere (a se opri, a ramâne constant; v. a sista). Spre deosebire de celelalte zile din an, când unghiul făcut de soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimbă semnificativ de la o zi la alta, la solstiţii acest unghi devine staţionar, din cauza inversării sensului său de variaţie.
În astronomie, se numesc solstiţii cele două momente din an când planul determinat de centrul Soarelui şi de axa de rotaţie a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului. În cele două momente ale anului, unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mare vara sau cel mai mic iarna.
Şi, fiindcă astăzi este ziua cea mai lungă din an, sperăm că aveţi suficient timp să vă aplecaţi şi asupra materialului Românul, „privitor ca la teatru”, scris, în stilul să inconfundabil, de poetul şi publicistul Lucian Avramescu.

Colonel (r.) Ilie Bâtcă

Românul, „privitor ca la teatru”

Nimeni – din frică, din laşitate sau pur şi simplu din lene – nu i se opune cu adevărat lui Traian Băsescu
21 iunie 2011
 
Sărăcia unei părţi importante din populaţia României, parte care se îngroaşă alarmant, o fi licită sau ilici­tă? Şi-or fi dobândit cetăţenii sărăcia pe căi legale? Om fi ajuns noi ultimii ca nivel de trai din Europa pe căi cinstite sau ne-am ciordit ca nişte borfaşi până şi sărăcia? Iar dacă am dobândit-o ilegal, cine se face vinovat de fă­ră­delege? Constituţia lui Băsescu, cea care face ţăndări şi ultimul re­zi­duu de stabilitate din această ţară, nu răspunde acestor întrebări. Nici în­­trebării de ce nu are poporul imuni­tate care să-l apere în faţa cârmuitorilor care îl belesc şi-l calcă în pi­cioa­re.
Constituţia lui Băsescu îi asigură imunitate doar lui Băsescu. Cons­ti­tu­ţia lui relativizează dreptul de proprietate. Nişte inamici pot fi, şi pe această cale, strânşi de gogonele. Ca­rac­­terul licit al averii trebuie demons­trat, cel al sărăciei nu. Întrebat cum se face că doar el nu răspunde în faţa le­gii şi în general nu răspunde în faţa ni­m­ănui, preşedintele a replicat senin că trebuie să existe şi un reper stabil în această ţară. Aşadar noi toţi suntem instabili, Parlamentul şi justiţia sunt în tangaj, poporul însuşi e o bar­că gonflabilă jucată de valuri şi nu poţi avea încredere în el. Doar Bă­ses­cu rămâne punctul fix din univers. Par­că şi printre pietroaiele uriaşe ale fa­ra­o­nilor care-şi ridicau piramide pâ­nă la cer se mai strecura o rază de lumină. Aici întunericul devine desăvârşit.
În balta stătută a patriei, în care doar reptilele bugetofage ale puterii se agită fără ostenire pentru a nu ră­mâ­ne vreun leuţ nepăpat, preşedintele a zvârlit de pe mal două pietroaie. Unul, cât o stâncă de moară, face praf îm­părţirea administrativ-teritorială. Dincolo de valoarea istorică a ju­de­ţelor pentru România, acest pietroi striveşte şi ultima urmă de ordine, instaurând pentru ani şi ani, mai tare ca un război, haosul. Dacă azi alergi zile şi săptămâni pe la birouri pe care le ştii pentru a obţine o amărâtă de adeverinţă, doveditoare că eşti undeva într-o evidenţă a celor născuţi şi care mai respiră încă, mâine va fi ca după bombardament.
Mişcări imper­cep­tibile de arhive au creat după re­vo­luţie dureri de cap pentru mii de ce­tă­ţeni. Mâine toate arhivele, toate bi­rourile, toţi funcţionarii îşi vor schimba adresele, identităţile, oraşele, tre­nu­ri­le cu care se duc la slujbă. Ţăranii tre­buie să găsească înlocuitor pentru bicicletele sau căruţele cu care mer­geau, în lipsa banilor de rată, la ju­deţ. Fără a legifera haosul, de două de­c­e­nii încă nu-s rezolvate probleme funciare elementare, acte de proprie­ta­te legitimă. Ce se va petrece din cli­pa în care haosul este decretat, devine or­­din prezidenţial inatacabil? O nouă îm­­părţire administrativă şi o nouă Constituţie ne lipseau acum, când ţa­ra e pe butuci? Se opune Curtea Constituţională? Să fim serioşi! Ni­meni – din frică, din laşitate sau pur şi simplu din lene – nu i se opune cu ade­­vărat lui Traian Băsescu.
Pentru a arăta că nu-i pasă şi că lucrurile stau aşa cum îndrăznesc eu să opinez, pre­­­şedintele s-a cocoţat în elicopter şi a dănţuit, strivindu-ne cu dispreţul lui, la cârciuma Cireşica din Neptun. Moa­re, se zvârcoleşte în chinuri la Co­­­­tro­ceni după scatoalca administra­tă de Curtea Constituţională, au spus unii, creditându-l pe locatarul din Deal cu bănuiala de a reacţiona ca un om normal. Haida-de! Preşedinte­le n-a fost niciodată un om normal. Ne­­­no­ro­cirea însă începe în clipa în care poporul devine, a devenit, anormal.
De ce spun că-i anormal poporul meu? Vorbeam mai sus de o baltă stă­tută. Nimeni vreodată, în istorie, din cât am citit şi eu, nu şi-a permis să fure atât ( atât de mult, atât de pe faţă, atât de  neruşinat) şi să instaleze o clică atât de obraznică şi hrăpăreaţă în vârf ca regimul Băsescu. Care-i re­ac­ţia? Un idealist-erou s-a aruncat de la tribuna Parlamentului strigând „Libertate!”. Un militar rezervist şi-a dat foc în poarta Cotrocenilor stri­gând „Jos dictatura lui Băsescu!”. O învăţătoare a stat două luni şi ceva ne­mân­cată, protestând că legea e călcată în picioare. În rest tăcere. Au fost gesturi de revoltă extremă care ar fi sensibilizat şi pietrele nu şi politicieni care n-au trăit vreodată frisonul de a roşi.
Ai noştri se fac doar portocalii de bucurie la vederea grămezilor de bani, când vin miliardele de la FMI, din Europa, din lefurile mic­şo­rate şi impozitele mărite. Poporul în­tre timp tace şi înghite. Se uită la televizor şi mai vede pe câte unul vor­bind, revoltat, cum scriu eu azi. „Bine le-o zice!” sau „Ia mai dă-l şi p-ăsta în p.m.!” sunt două variante posibile de comentariu. Opoziţia? Câteva zvâcniri şi iar intră în letargie. Opoziţia noastră este excesiv de manierată şi politicoasă. Poporul nu reacţionează, mi-a zis un parlamentar al opoziţiei, ce vrei să fac, să-mi dau foc? Dă-ţi, i-am zis, dă-ţi foc dacă nu eşti în stare să le pui lor foc sub cururile alea din ce în ce mai late.
Poporul a devenit un public de sta­dion în care echipa gazdă pierde. Se uită mut. Nici măcar nu fluieră. „Privitor ca la teatru”, scria în Glossa lui Eminescu. Numai că pe scena acelui teatru este omorât chiar el. Au fost suiţi pe rând şi executaţi doctorii, profesorii, magistraţii, apoi poliţiştii fiindcă n-au fost cuminţi şi au strigat ieşi afară, javră ordinară sub porţile unui palat locuit probabil de aşa ceva. Sunt suiţi şi executaţi pensionarii, savanţii, scriitorii, ziariştii pentru că într-o ţară de numărat bani sunt inutili sau incomodează. Sunt executaţi toţi, mai puţin călăii de pe scenă. Eu, tu, spectatorule care te rezumi să înjuri în gând, grijuliu şi îns­păimântat ca nu cumva să-ţi ghi­cească cineva gândurile, vom fi ur­mă­torii  pe eşafod. Poporul asistă pa­siv, ca la teatru, la propria execuţie. Ba­le­ne sinucigaşe? Nu. Mormoloci si­nucigaşi. Mai are timp să se ridice din scaun şi să protesteze? Poate. Dar şi-a pierdut vlaga şi glasul. fii eu am început, dragă cititorule, să răguşesc.

Sursa: 
 http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/romanul-privitor-ca-la-teatru-582203.html

luni, 20 iunie 2011

Pute a creier încins: PDL, UDMR, Kosovo şi “mâna pe arme”

Scris de : Marius Bâtcă

Un creier care este folosit prea puţin şi se încinge brusc începe să pută a cordită. Sub aparenta tentă democratică a avertismentului cu proteste etnice, Kelemen Hunor se transformă într-o căpăţână de băţ de chibrit, care aprinde uşor fosforul unor minţi prea înguste, cu un puternic potenţial inflamabil-exploziv.
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a mimat luni un pas înapoi, declarând că Uniunea nu doreşte să iasă de la guvernare, dar că acest lucru nu depinde de aceasta. Speriat probabil de prostia pe care a putut să o facă, atunci când a sugerat, deloc voalat, că “secuii” (n.a. care secui?) ar putea ieşi în stradă, pentru a protesta împotriva proiectului de reorganizare administrativ-teritorială marca Băsescu, “nea’ Căliman” a dat-o la întors. Cum că, să mai vedem,… am zis, dar m-au înţeles jurnaliştii greşit. “Nu am îndemnat niciodată, au fost interpretări eu zic greşite sau manipulări subtile sau mai grosolane, depinde fiecare cum interpretează. (…) Protestul este o formă democratică, aşa cum se întâmplă în fiecare zi în România, în diferite localităţi, sunt proteste. Nu ştiu de ce s-a inflamat lumea”, a spus preşedintele UDMR pentru Agerpres. “Eu sunt convins că nimeni nu doreşte ieşirea noastră de la guvernare – vorbesc de Coaliţie, bineînţeles că alţii doresc – şi sunt convins că toata lumea doreşte o stabilitate politică în Coaliţie şi în Guvern şi nimeni nu are interesul să intram acum într-o instabilitate politică, în discuţii despre Guvern, despre Coaliţie, despre majorităţi. Noi nu dorim acest lucru şi nu va depinde de noi”, a răspuns Kelemen, fiind întrebat dacă UDMR ia în calcul ieşirea de la guvernare în cazul blocajelor pe marginea legii privind statutul minorităţilor naţionale şi a reorganizării teritoriale.
La rândul său, UNPR, celălalt partner de guvernare al PDL, prin vocea acid-acetic-ului vicepreşedinte Eugen Nicolicea, emite condiţii. “Statutul minorităţilor este trecut în protocolul coaliţiei de guvernare. Nu poate fi monedă de schimb între PDL şi UDMR pentru susţinerea regionalizării. Asta e invenţie de presă. S-au deblocat lucrările la comisie, o să ajungă curând la plen, deci nici nu se poate pune problema asumării”, a declarat pentru Realitatea.net, Eugen Nicolicea, care spune că, dacă, totuşi, UDMR va face presiuni asupra PDL ca statutul minorităţilor să fie adoptat prin asumare, UNPR va fi îndreptăţit să solicite aceeaşi metodă pentru legea impozitării averilor. “Dacă asumăm răspunderea pe orice, atunci o să cer şi eu asumare pe legea noastră. Noi cu legea asta aducem bani la bugetul de pensii, e ceva ce afectează direct populaţia şi economia ţării. De ce n-aş putea s-o fac ?”, completează Nicolicea potenţialul exploziv al stării din coaliţia de guvernare.


Citeşte continuarea aici: 
http://www.ziuaveche.ro/opinie/pute-a-creier-incins-pdl-udmr-kosovo-si-mana-pe-arme-39003.html

Tolba cu săgeţi

Testament
(după Tudor Arghezi)

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
decât o casă, fiule, o-mparte
cu fraţii tăi, aşa cum socotiţi,
căci altă casă n-o să mai primiţi!
La anii mei (destui!), eu nu am ştire
ca-n "epoca de tristă amintire",
hulită ieri, dar astăzi regretată,
să-şi fi făcut atâtea griji un tată
că, după ce va trece-n nefiinţă,
copiii n-or să aibă locuinţă.
Tu, vezi de pune banul peste ban,
balconul să-l închizi cu termopan,
să-l faci o locuinţă potrivită
pentru Getuţa, dacă se mărită,
Gigel, cu-ai lui copii, câţi or să fie,
să locuiască în bucătărie,
sufrageria, de-i compartimentată,
s-o foloseşti tu cu Mioara, tată,
iar dormitorul, de-l închiriaţi,
aveţi şi nişte bani asiguraţi.
Ca să pot, azi, acest apartament
să vi-l asigur printr-un testament,
am fost cu stăpânirea în prigoană
şi-am mers din garnizoană-n garnizoană,
am locuit în câte-o chichineaţă
şi ceaiul mi-am făcut la o zăgneaţă,
sudoarea muncii zecilor de ani
am pus-o-n casa asta, nu în bani,
gândind că voi avea, la bătrâneţe,
un loc în care să îmi daţi bineţe,
când veţi veni la mine, oarecând,
în jur nepoţii să îi văd râzând
şi să dau huţa-huţa pe genunchi
vlăstarele din prea bătrânu-mi trunchi.
Nu crede în programul "Prima casă",
că asta-i, tată, vorbă mincinoasă
cu care vor, desigur, guvernanţii
să îşi atragă, cât mai mulţi, votanţii
şi nici în Nuţi Udrea să nu rişti
să te încrezi, că vin specialişti,
nu zece, dar niciunul pe la sate,
nici de le-ar face dânsa chiar palate!
Durerea strânsă, surdă şi amară,
au pus-o-n geamantan, plecând din ţară,
s-ajungă "căpşunari" prin Danemarca,
văzând c-aicea se scufundă barca.
Să revenim, eu zic, la testament!
La bancă ţi-am trecut, prin virament,
în contul tău deschis acum doi ani,
la sfatul mamei tale, nişte bani.
E suma ce a fost agonisită
din pensia aceasta nesimţită
pe care Boc şi doamna cea bălaie
se dau de ceasul morţii să mi-o taie.
Cu banii ăştia ştii tu ce-o să faci,
sunt bani pentru colivă şi colaci
şi, s-ar putea, din ei să-ţi mai rămâie
şi pentru două boabe de tămâie.
Cu astea, eu închei acest legat
pe care, astăzi, iată, l-am semnat...

Tatăl risipitor

Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă

INVITATIE-APEL

Catre toate cadrele militare in rezerva si in retragere din Capitala si jud Ilfov, catre toti bucurestenii care mai au constiinta civica

Joi, 23.06.2011, orele 11.00, SCMD va invita in Piata Palatului la Monumentul lui Carol I, pentru a dezbate impreuna:
  • Rezultatul votului pe legea de aprobare a OUG 1/2011;
  • Adevar si propaganda in lista lui Oprea;
  • Actele de inalta tradare ale Puterii, rezultand din posibila asumare a raspunderii pe legea statutului minoritatilor si ocolirea referendumurilor pe legile privind reorganizarea administrativa a Capitalei si a tarii;
  • Situatia viitorilor disponibilizati si pensionati din MAI si MApN;
  • Situatia militarilor angajati pe baza de contract la implinirea varstei de 45 de ani, a militarilor din unitatile de jandarmi si pompieri care urmeaza a fi disponibilizati;
  • Dezechilibrul puterilor in stat si inlocuirea democratiei cu un regim tiranic tipic in Romania;
  • Dreptul la munca, la pensie, la sanatate, la onoare nepatata al tuturor categoriilor de militari in rezerva si in retragere;
  • Pozitia rezervistilor, a tuturor cetatenilor de formatie europeana ai Romaniei fata de provocarile iredentiste ale emigratiei ungare si ale unor lideri unguri din interior. Drepturile si indatoririle celor doar 499 de secui cetateni romani, inregistrati ca atare.
 Honor et Patria! Vae victis!
PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU