Scris de : Marius Bâtcă
Stema României Mari a fost arborată de Armata Naţională de la Chişinău, vineri seara, în ajunul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţare.
Pe scenă, în faţa câtorva mii de spectatori - în marea lor majoritate, angajaţi ai M.Ap. şi oficiali -, au defilat militari care purtau mai multe steaguri, drapele, stindarde şi pavilioane.
Pe două dintre acestea, era Stema regală a României Mari. După cum se poate observa din imagini, unul dintre pavilioanele cu stema României Mari a fost încadrat, chiar în mijlocul scenei, de o replică a steagului liturgic al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi una a stindardului de luptă al dacilor, cu capul de lup.
De asemenea, pe aceeaşi scenă a fost arborat steagul alb, cu acvila cruciată, al lui Mihai Viteazul, tricolorul revoluţionarilor români de la 1848, cu celebrul slogan “Dreptate Frăţie”, tricolorul cu stema Principatelor Unite, trei variante ale tricolorului Republicii Democratice Moloveneşti (care a votat Unirea cu România, în 1918) şi alte drapele de luptă ale Voievodatului şi Principatului Moldova.
Merită menţiontă şi o replică a steagului domnitorului Ţării Româneşti Constantin Ipsilanti. Drapelul include însemnele heraldice al Valahiei şi Moldovei, pentru că domnitorul intenţiona, în perioada 1806-1807, refacerea Regatului Daciei, prin unirea Moldovei, Ţării Româneşti şi a Serbiei. De ce şi a Serbiei, nu cred că mai este vreo surpriză. Pentru realizarea visului său, strânsese şi o armată. A fost liniştit rapid de ruşi, care, în perioada aceea, începuseră “încălzirea” pentru intervenţionismul în zonă. Ipsilanti a fost “invitat” în Imperiul Ţarist, iar armata strânsă de el a folosit ruşilor la înfrângerea otomanilor la Obileşti, în iunie 1807.
Gestul militarilor de la Chişinău este exemplar şi curajos. Asumarea trecutului şi identităţii naţionale, de către locuitorii dintre Prut şi Nistru, trebuie să aibă un motor. Iar acest motor este, deşi timid, Armata.
