O şansă irosită

Revoluţia din Decembrie 1989 a generat un fenomen neaşteptat: toată lumea e nemulţumită de consecinţe

 

Autor: GHEORGHE VOICU

 

Istoria nu se judecă punând problema „dacă”, o luăm aşa cum e, o în­ţe­le­gem cum putem. Am constatat cu stu­poare, însă, că nimic nu a ieşit cum ne-am închipuit noi că ar fi trebuit să fie. (Rareori s-a întâmplat ca o eli­be­rare de un regim opresiv să stâr­nească atât de multe contestări care, uneori, sunt greu de explicat.) A fost lovitură de stat? Posibil. E o ipoteză de luat în calcul şi are de par­tea sa argumente solide (nu însă şi suficiente). Dar, dacă lucrurile au stat astfel, n-ar trebui să ignorăm un mic amănunt: a fost o lovitură de stat îm­potriva lui Ceauşescu, un perso­naj care transformase România în pro­prietatea sa personală (în treacăt fie spus, e visul multor politicieni postdecembrişti).
Exista altă cale de a-l da jos de la putere? Probabil că nu, dacă ne gân­dim că toată echipa conducătoare a Par­tidului Comunist a ales să meargă ală­turi de el până la capăt (acum, mulţi fruntaşi ai partidului filozo­fează, oftând despre ce a ajuns România).
Morţii din decembrie? Aici există partea de neiertat a istoriei postdecembriste. Nimeni nu a împiedicat regimurile care s-au perindat să încerce să afle adevărul. N-au vrut sau n-au putut. Totul s-a transformat în demagogie, morţii  din decembrie au devenit zgomotoase teme electorale. Atât şi nimic mai mult. fii e posibil ca lucrurile să rămână aşa, mai ales că, în asurzitoarea agitaţie politică, fiecare are adevărul său.
Din nefericire, însă, alta-i drama României. Ne-am eliberat de „ceva” (comunism, o societate ineficientă economic şi total refractară ideii de libertate) şi am creat o societate incapabilă de „a construi ceva”.
Ultimii 22 de ani din istoria Ro­mâ­niei reprezintă un amestec de furt organizat la nivel politic, haos produs de autorităţile statului, demagogie şi cinism în discursul public. Niciun pic de coerenţă în actul de guvernare, nici măcar o idee privind modul în care am vrea să arate România.
Revoluţia din Decembrie 1989 a generat libertate, dar aceasta s-a transformat într-un concept abstract, care nu mai spune nimic nimănui. Poate că niciodată în istorie nu am avut şansele oferite  de întâmplările miraculoase din acele zile.
Nimeni nu anticipa, la începutul anilor ’90, că România va avea ase­menea derapaje. În 2011, România se în­fă­ţişează ca o ţară în care nu există nici o societate justă, nici un respect fa­ţă de drepturile individuale şi nici mă­car o fărâmă de dreptate socială.
Un capitalism sălbatic şi primitiv a invadat întreaga societate. Aşa cum discutăm, pătimaş şi ilar, dacă a fost sau nu revoluţie, tot aşa încercăm să descifrăm, nepricepuţi şi superficiali, variante de supravieţuire a României. Nu neapărat situaţia economică trage în jos societatea românească, ci incapacitatea celor care au trecut pe la putere de a-şi depăşi propria incompetenţă şi lăcomie.
Ca un blestem, fractura dintre guvernanţi şi guvernaţi se adânceşte pe zi ce trece şi rareori am întâlnit un asemenea dispreţ la adresa agendei cetăţeanului. Ruptura e atât de dramatică încât refacerea unei legături pare imposibilă.
Nu e chiar totul un eşec. Intrarea în NATO şi Uniunea Europeană sunt două performanţe ale României, în ultimii 22 de ani. Dar nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Corect ar fi să acceptăm că sunt, în primul rând, efectul unor conjuncturi favorabile. fii nimic mai mult.
Schimbările dramatice din decembrie ’89 n-au fost urmate şi de schimbările aşteptate de toată lumea. E nevoie de libertate, dar fără o bu­nă­sta­re rezonabilă, ea devine inefici­en­tă. La fel, fără echitate nicio socie­tate nu rezistă.
Revoluţia din ’89 a oferit Ro­mâ­ni­ei o şansă de a prinde un loc mai în fa­ţă, în istorie. Însă, din nou, n-a fost să fie. Altfel spus, eterna scuză ro­mâ­neas­că pentru a justifica eşecul.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/o-sansa-irosita-599749.htm

GENERALII DE ARMATĂ

GENERALII DE ARMATĂ

- STUDIU DE CAZ -

Motivare

În ultima perioadă a circulat o listă cu 68 de generali de armată care ar fi fost avansaţi în perioada 1941-2011. Am verificat această listă şi am constatat că este incompletă. De fapt în această perioadă au fost avansaţi la gradul de general de armată (amirali şi chestori generali) un număr de 77 militari.

Am avut curiozitatea să verific biografiile acestor generali şi am descoperit cu uimire aspecte inedite ale carierelor acestora, care sunt în concordanţă cu cerinţele perioadei în care aceştia au activat şi au fost avansaţi în grad. Am hotărît să realizez şi să fac publică o sinteză a acestor problem sensibile. Sunt conştient că demersul meu va deranja, dar m-am ghidat după aforismul lui Nicolae Iorga ”Adevărul este ca apa rece, care face rău doar dinţilor stricaţi”. Sper că demersul meu onest va contribui cât de puţin la redarea prestigiului gradului de general.

Sinteza va cuprinde mai multe episoade:
- Episodul 1. Regatul României. Ultimii generali adevăraţi;
- Episodul 2 Perioada comunistă. Generalii cu "origine sănătoasă";
- Episodul 3 Perioada postrevoluţionară;
3.1 Generalii emanaţi;
3.2 Generalii de carton;

GENERALII DE ARMATĂ

Motto:”Ofiţerul trebuie să fie sclavul onoarei şi datoriei militare”

Gen. I.C.Brătianu

Episodul I . Regatul României.Ultimii generali adevăraţi.

La începerea acţiunilor militare împotriva URSS, la 26 iunie 1941, în Armata Română, la 585.930 militari, nu exista decît un singur general de armată, Ion Antonescu (avansat la 5 februarie 1941). La aceiaşi dată comandantul armatei, Regele Mihai , deţinea gradul de mareşal (avansat la 10 mai 1941).Ulterior, la 21 august 1941 şi generalul Ion Antonescu va fi înaintat la gradul de mareşal.

Pe timpul campaniei din est la 18 iulie 1942 comandantul Armatei a III –a Petre Dumitrescu este avansat general de armată.

În toamna anului 1944, pe timpul campaniei împotriva Germaniei, la care Armata Română va participa cu efective de 336.334 militari, vor fi avansaţi generali de armată : Gheorghe Avramescu (comandantul Armatei a IV-A), Constantin Sănătescu(Prim- ministrul României), Gheorghe Mihail (Şeful Marelui Stat Major) şi Vasile Atanasiu (Comandantul Armatei I-a).

Ulterior, după terminarea războiului, pînă la abolirea monarhiei, vor mai fi avansaţi –

-în gradul de general de armată - Lascăr Mihail, comandantul Armatei a IV-a (30 noiembrie 1946) şi Racoviţă Mihail, comandantul Armatei I-a (1 aprilie 1946)

- în gradul de amiral –Bărbuneanu Petre, subsecretar de stat al Marinei în cadrul Ministerului de Război (8 iunie 1945).

În concluzie în perioada 21iunie 1941- 9 mai 1944 acţiunile Armatei Române pe frontul de est şi vest au fost conduse de doar 6 generali de armată.

Toţi cei 9 generali de armată au fost decoraţi cu Ordinul “Mihai Viteazu” , cel mai înalt ordin militar românesc, care se acorda pe timp de război pentru fapte de arme excepţionale în faţa inamicului.

Deasemenea toţi aceşti generali au participat pe parcursul unor cariere militare de excepţie, la campanile militare ale celui de al doilea război balcanic, ale primului şi celui de al doilea război mondial.Biografiile acestora sunt impresionante, spre exemplificare o prezint doar pe cea a generalului de armată Petre Dumitrescu (vezi anexa nr. 1).

Primul grad de general a fost obţinut la vîrste cuprinse între 47-51 ani, după 27- 30 ani de carieră militară, pe parcursul cărora au comandat plutoane, companii, batalioane, regimente sau au fost încadraţi pe funcţii echivalente( vezi anexa nr.2) . Trei dintre ei au îndeplinit funcţii de ataşaţi militari astfel: Ion Antonescu ( 1922-1924 la Paris şi 1924-1926 la Londra); Constantin Sănătescu ( 1928-1930 la Londra) şi Petre Dumitrescu (1930-1935 la Paris şi Bruxelles)

Cei 9 generali de corp de armată au fost avansaţi la gradul de generali de armată la vîrste cuprinse între 57 şi 64 ani, după 36- 43 ani de carieră militară, după ce au comandat brigăzi, divizii, corpuri de armată şi armate. La data avansării toţi erau în activitate. Din cauza implicării în politică Ion Antonescu (devenit conducător al statului la 6 septembrie 1940) şi Constantin Sănătescu (numit prim - ministru la 23 august 1944) nu au comandat eşalonul armată.

Acuzaţi că au făcut parte din “camarila” regelui Carol al II- lea, generalul Gheorghe Mihail şi contraamiralul Bărbuneanu Petre, la 6 septembrie 1940, au fost trecuţi în rezervă, ei fiind reactivaţi imediat după 23 august 1944.

Singurul general care va primi două stele într-un singur an este Gheorghe Mihail, care imediat după 23 august 1944 este avansat general de corp de armată, probabil compensaţie pentru anii cît a fost trecut în rezervă şi pentru sprijinul dat la reuşita loviturii de stat, iar în noiembrie 1944 este avansat general de armată.

Generalul de divizie Mihail Lascăr la 22 noiembrie 1942, după o rezistenţă eroică la Cotu Donului, a fost luat prizonier în U.R.S.S. În perioada 22 niembrie 1942 - 12 aprilie 1945,a fost prizonier de război ]n lagărele Kranogor, Suzdal, Ivanov şi Lagarul special nr. 48, rezervat generalilor.Contribuie la formarea Diviziei de voluntari “Horia, Cloșca și Crișan”, cu care se va reîntoarce în ţară în iulie 1945, fiind reîncadrat în armata română la 15 august 1945.

Toţi cei 9 generali de armată au fost percepuţi ca militari de o cinste şi corectitudine morală ireproşabile, după cariere în care au îndeplinit unele din cele mai importante funcţii în stat niciunul din ei neacumulînd averi considerabile. Exemplific doar cazul generalului de armată Constantin Sănătescu, care numit în funcţa de prim-ministru nu a vrut să primească decît solda de general, deşi leafa ce i s-ar fi cuvenit ar fi fost mult mai mare şi care, îndeplinind a doua funcţie în stat, mergea la cinematrograf cu tramvaiul, spre surprinderea bucureştenilor.

Soarta unora dintre aceşti generali, reprezentînd elita armatei române, va fi tragică.

Generalulu de armată Gheorghe Avramescu va fi asasinat, la 3 martie 1945, de către agenţii NKVD, în condiţii neelucidate nici pînă astăzi.

Mareşalul Ion Antonescu, arestat la 23 august 1944, va fi judecat şi condamnat la moarte după un simulacru de proces, rămas în istorie sub denumirea de ”Procesul marii trădări naţionale”. Va fi executat la 1 iunie 1946 în curtea penitenciarului Jilava.

Generalul de armată Mihail Racoviţă, după ce acăzut în dizgraţia autorităţilor comuniste, va fi arestat la 2 iunie 1950 şi condamnat” la muncă silnică pe viaţă pentru crime de război”. Va muri în penitenciarul Sighet la 28 iunie 1954.

Generalul de armată Gheorghe Mihail, va fi arestat la 20 ianuarie 1948, fiind condamnat la 12 ani “ detenţie riguroasă pentru activitate intensă împotriva clasei muncitoare”. Va fi deţinut în penitenciarele Piteşti,Ocnele Mari,Sighet şi Jilava. Va fi eliberat înainte de termen la 10 octombrie 1957.

Generalul de armată Petre Dumitrescu,a fost acuzat imediat după 23 august 1944, alături de alţi generali, “pentru anumite deficienţe morale din care cauză armata a suferit pierderi dezastruoase”. La 15 mai 1946 va fi acuzat, alături de generalii Mociulschi şi Nicolae Dăscălescu,de” săvîrşirea unor crime de război” dar va fost achitat, datorita lipsei de consistenta a probelor.

Toate aceste drame s-au petrecut, din ordinul ocupanţilor sovietici, în cadrul operaţiunii de distrugere a corpului de elită al Armatei Române. Din păcate acţiunea sovieticilor a fost uşurată şi de o serie de militari români, care s-au adaptat din mers la noile condiţii politice. Printre ei, la loc de frunte se vor situa şi doi generali de armată.

Generalul de armată Mihail Racoviţă, în calitate de ministru de Război, în primul guvern instalat după 23 august 1944, va cere cercetarea generalilor Ilie Şteflea, Petre Dumitrescu, Ion Arbore şi va semna primele ordine de arestare a generalilor români. După doar trei ani, va fi arestat conform aceloraşi reguli stabilite cu acceptul său, nemaifiind util noilor conducători.

Generalul de armată Mihail Lascăr va fi mai norocos. Pe timpul alegerilor din anul 1946 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Comisiei electorale a armatei, contribuid din plin la fraudarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. Pentru acest merit va fi numit ministru al Apărării Naţionale. Şi-a implicat inclusiv soţia în acţiunea de politizare a armatei, aceasta, Maria General de Armată Mihail Lascăr, fiind aleasă “democratic” preşedinta Asociaţiei Soţiilor Militarilor Activi, controlată de partidul communist.

Aceşti militari - 1 mareşal, 7 generali de armată şi 1 amiral - reprezintă probabil ultimii generali adevăraţi ai Armatei Române. Cu ei se încheie tragic o perioadă glorioasă din istoria armatei române.

 Mai jos, de la stanga la dreapta: Mareşal Ion Antonescu, Gen. Gheorghe Avramescu, Gen. Petre Dumitrescu, Gen. Mihail Racoviţă, Gen.Mihail Lascăr , Gen. Vasile Atanasiu, Gen. Constantin Sănătescu, Amiral Petre Bărbuneanu, Gen. Gheorghe Mihail.

  Anexa nr.1

GENERAL DE ARMATĂ PETRE DUMITRESCU

Data naşterii        18 februarie 1882

Locul naşterii       Dobridor, judeţul Dolj

Data decesului      12 ianuarie 1950

Studii militare       Şcoala militară de artilerie şi geniu : 1901-1903

                               Şcoala superioară de război : 1911-1913

Grade militare       

• Sublocotenent- 1903 
• Locotenent-1906
• Căpitan- 1911
• Maior- 1916                                                
• Locotenent colonel - 1917
• Colonel - 1920                                                                                                            
• General de brigadă - 1930
• General de divizie - 1937                                    
• General de Corp de Armată  -1941 General de Armată – 1944
• Trecut în rezervă – 1944                                     

Funcţii  importante    

• Ataşat militar al României la Paris
• Ataşat militar al României la Bruxelles                                     
• Prim subşef al M.S.M                                     
• Comandant al Corpului I Armată                                     
• Inspector General al Artileriei                                                                       
• Comandant al Armatei I-a                                   
• Comandant al Armatei a III-a

  Războaie                                                  

• Al doilea război balcanic 
• Primul război mondial                                     
• Al doilea război mondial                                  

  Decoraţii                          

• Ordinul Mihai Viteazu clasa  a II-a- 1944
• Ordinul Mihai Viteazu clasa  a III-a- 1941                                
•  Frunze de stejar la Crucea de Cavaler a Crucii de Fier -1944                                         
• Crucea de Cavaler a Crucii de Fier- 1942

                                        

Anexa nr.2

Sinteza privind cariera militara a generalilor de armata din armata regala

Nrcrt	Nume	Anul nasterii	Promotia	Anul promovarii in gradul de general/ Varsta la promovare/ Ani de cariera	Anul promovarii in gradul de general de armata/ Varsta la promovare/ Ani de cariera	Observatii
1	ION ANTONESCU	1882	1904	1931 49 ani 27 ani de cariera	1941 59ani 37 ani de cariera
2	PETRE DUMITRESCU	1882	1903	1930 48 ani 27 ani de cariera	1942 60 ani 39 ani de cariera
3	GHEORGHE AVRAMESCU	1887	1908	1935 51 ani 27 ani de cariera	1944 60 ani 36 ani de cariera
4	GHEORGHE MIHAIL	1887	1907	1935 48 ani 28 ani de cariera	1944 57 ani 37 ani de cariera	In perioada 06.09.1940- 23.08.1944 Trecut in rezerva
5	VASILE ATANASIU	1886	1907	1935 48 ani 28 ani de cariera	1945 59 ani 38 ani de cariera
6	MIHAIL LASCAR	1889	1907	1939 50 ani 29 ani de cariera	1946 57 ani 36 ani de cariera	In perioada 22.11.1942- 12.04.1945 Prizonier in URSS
7	SANATESCU CONSTANTIN	1885	1907	1935 50 ani 28 ani de cariera	1944 59 ani 37 ani de cariera
8	RACOVITA MIHAIL	1889	1909	1936 47 ani 27 ani de cariera	1946 57 ani 37 ani de cariera
9	BARBUNEANU PETRE	1881	1902	1932 51 ani 30 ani de cariera	1945 64 ani 43 ani de cariera	In perioada 06.09.1940- 23.08.1944 Trecut in rezerva

Colonel (r.) Remus Macovei

Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria

 Scris de: Marin Neacşu


Popor român ,
Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun , odată pe an să îţi aminteşti cine  ai fost, cine eşti  şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi.

Eşti singurul popor european  care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor.  O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti  unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta,  când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?
Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care  le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se  semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?
Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi,  nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?
Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?
Din tine au apărut Eminescu, Enescu,  Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu,  Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta ? 
Astăzi, popor român  pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?
-          Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;
-          Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.Tu taci;
-          Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;
-          Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;
-          Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;
-          Astăzi, parlamentul şi guvernul  ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile  şi întreprinderile  “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci;
-          Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;
2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.Tu taci ;

-          Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci ;
-          Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase , de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;
-          Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze  spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;
-          Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.Tu taci;
-          În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;
-          Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;
-          Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai  la intrare. Tu taci;
-          Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, ( de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;
-          Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii  pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.Tu taci;
-          Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării,  care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;
-          Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;
-          Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . Tu taci ;
-          Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat  o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci; 
Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ? Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai  celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/opinie/scrisoare-deschisa-poporului-roman-mesajul-tablitelor-de-la-tartaria-65831.html

Ne întoarcem cu 22 de ani în urmă, nedemni

de Liviu Ioan Stoiciu

Revoluţie sau lovitură de stat (sau şi una şi alta; revoluţie pentru prostimea ieşită în stradă să schimbe radical regimul ceauşist în România în decembrie 1989, şi lovitură de stat pentru cei ce au preluat puterea, întâi lovitură de stat militară, apoi lovitură de stat a „emanaţilor", foşti tovarăşi „perestroikişti", vopsiţi peste noapte în democraţi) - au trecut 22 de ani. Unde am ajuns? La un regim Băsescu care vrea să-l egaleze pe cel al lui Ceauşescu prin autoritarism, prin economii la sânge şi austeritate duse la extrem (cu aceeaşi obsesie a FMI), prin prăbuşirea nivelului de trai şi punerea la pământ a economiei României. Nimic mai semnificativ, venind la zi, e să aminteşti doar de titlul moţiunii de cenzură, depuse acum de opoziţie (USL) în Parlament: „După 22 de ani, democraţia în pericol". Fiind de-a dreptul incredibil că ne întoarcem cu 22 de ani în urmă, actualul regim Băsescu visând la Marea Adunare Naţională (adică un parlament unicameral; că aşa ar fi cerut poporul prin referendum; un popor care-şi merită soarta, altfel, prin lipsa de clarviziune) şi la alegeri locale şi parlamentare comasate, necontând decât salvarea partidului care a ocupat România din 2008, PDL şi a acoliţilor lui, UDMR şi UNPR (partid al structurilor secrete, militarizat, care creşte văzând cu ochii; ţi se face greaţă să afli că şi PIN şi penibila Lavinia Şandru, lucrată de Cosmin Guşă, au fuzionat cu UNPR, după ce fusese „absorbit" alt partid egal cu zero, „Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale").
E îngrozitor că generaţia postcomunistă are parte de o Românie subdezvoltată, cu viitorul amanetat, cu suveranitatea suspendată, obligată să descopere mizeria cotidiană şi imoralitatea crasă publică. Dacă priveşte spre 2012 (cu salarii şi pensii îngheţate, la nivelul cel mai de jos din cadrul ţărilor Uniunii Europene, şi cu o datorie numai către FMI-CE-BM de 20 de miliarde de euro, plus dobânzile; dar Traian Băsescu a anunţat că numai în 2012 România va trebui să mai împrumute 17 miliarde de euro să poată să plătească salariile şi pensiile, numai Dumnezeu ştie la ce dobândă, altfel intră în incapacitate de plată), noua generaţie nu poate decât să aleagă plecarea din ţară, neavând la nimic bun la ce să se aştepte pe plan mioritic. Cu atât mai mult cu cât Băsescu a semnat legea îngheţării salariilor şi pensiilor şi în anul 2013, adică în numele viitorului guvern apărut după alegerile generale de anul viitor - chiar dacă el va fi al USL! Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Băsescu condamnă românii la sărăcie nedemnă pentru următorii doi ani, de capul lui. Şi dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că el se bazează pe perpetuarea actualei puteri la guvernare şi după alegerile generale de anul viitor. Cu siguranţă, are susţinere externă în acest sens („finanţa" mondială conduce jocul), închinat cum e FMI-CE-BM, iar ieşirea în faţă a lui Mircea Geoană (agreat pe axa cu SUA, esenţială pentru serviciile secrete de la noi) cu o nouă formaţiune politică pro-Băsescu, nu poate decât să îngrijoreze actuala opoziţie, fiindcă ea e vizată să fie spartă (Geoană nu se sfieşte să se vadă deja candidat la Preşedinţia României din partea unei noi formaţiuni politice de impact, explozivă, apărută şi ea din laboratoarele serviciilor secrete, cum e şi UNPR, care şi ea va prelua inclusiv actuali parlamentari ai PSD; Geoană anunţă de pe acum fericit că USL va scădea la 40 la sută anul viitor şi nu va putea să pretindă funcţia de premier). În timp ce, pe plan intern, activarea de la Palatul Cotroceni a UNPR (care reuşeşte să rupă în continuare hălci importante din PSD; deci, slăbeşte USL; plecarea anunţată a „aripii Vanghelie-Aura Vasile" din PSD are legătură şi cu noua formaţiune anunţată de Geoană; se vor reuni sub pălăria Uniunii Social-Progresiste a lui Cristian Diaconescu) sperie deja electoratul. Deci, nu degeaba Băsescu jubilează şi le doreşte românilor tot ce e mai rău, votând îngheţarea salariilor şi după ce va fi numit un nou guvern, după alegerile generale de anul viitor, în 2013 (prin lege declarată constituţională de Curtea Constituţională!). Jenant e că premierul Emil Boc (pus în faţa celei de a zecea moţiuni de cenzură în aceste zile) anunţă că PDL va face tot posibilul să crească salariile şi pensiile în primăvara anului 2012 (că în ultimele şase luni până la alegerile parlamentare nu va mai avea voie să le mărească, legal), deşi Băsescu a semnat îngheţarea lor nu numai pe tot parcursul anului 2012, ci şi 2013. Ce naiba se întâmplă cu noi? Pe cine prosteşte Boc? Nimeni nu mai protestează împotriva abuzurilor de tip ceauşist făcute la nivel înalt în România de azi. Românilor li se tot taie, apoi li îngheaţă ce li s-a tăiat - şi nimeni nu mişcă în front. Doar revoluţionarii rămaşi fără indemnizaţii ameninţă azi în stradă cu o nouă revoluţie - dar cum să fie o nouă revoluţie / lovitură de stat, dacă lipseşte complotul KGB de înlăturarea a regimului Ceauşescu?

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/ne-intoarcem-cu-22-de-ani-in-urma-nedemni-167583/

Boc, somat să spună dacă renunţă la 1 miliard de mărci, datoria istorică a Germaniei

Dan Voiculescu și Teodor Meleșcanu au depus la Senat o interpelare în care premierul Emil Boc este solicitat să clarifice problema privind recuperarea datoriei istorice, de peste 1 miliard de mărci, de la Germania.

În document se arată că Emil Boc are responsabilitatea să clarifice acest subiect, inclusiv prin cooptarea unor experti internationali pentru un punct de vedere obiectiv.

În interpelare se mai cere, explicit, să se spună dacă România a renunțat la acești bani și, dacă da, care este modalitatea juridică în care s-a produs aceast lucru.

Cei doi semnari atrag totodată atenția și spun că suma despre care se face vorbire este una semnificativă, peste 15% din PIB, și o atare renunțare ar avea grave consecințe pentru economia națională.

"Am depus ieri, la Senat, împreună cu senatorul Teodor Melescanu, o interpelare prin intermediul căreia îi solicităm premierului Boc să isi asume responsabilitatea de a clarifica subiectul datoriei istorice a Germaniei catre Romania, inclusiv prin cooptarea unor experti internationali, care pot oferi un punct de vedere obiectiv: In baza Tratatului de pace de la Paris, din 1947, Romania nu a renuntat la creantele comerciale acumulate anterior datei de 1 septembrie 1939 (data la care Germania inregistra o datorie de peste 1 miliard de marci fata de Romania). Acest fapt este explicit consemnat la articolul 28 din Tratat. In consecinta, in calitatea dumneavoastra de sef al Executivului roman, aveti responsabilitatea de a dispune toate demersurile necesare pentru a analiza daca Romania a renuntat ulterior la aceste creante. Daca a renuntat, va solicitam sa ne comunicati momentul si modalitatea juridica in care s-a produs aceasta renuntare. Considerand ca Romania nu poate ignora adevarul despre propria istorie si nu poate renunta la verificarea unei ipoteze cu implicatii economice majore, va solicitam, domnule prim ministru, sa va asumati responsabilitatea de a clarifica acest subiect cu resursele institutionale de care dispuneti. Daca nu veti da curs acestei solicitari, va asumati renuntarea oficiala la posibilitatea recuperarii unei sume semnificative pentru cetatenii romani – peste 15% din PIB(cca 19 miliarde euro), demers ce poate determina consecinte deosebit de grave pentru economia nationala", se arată în interpelarea depusă de cei doi senatori.

Crina Ionescu

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/boc-somat-sa-spuna-daca-renunta-la-1-miliard-de-marci-datoria-istorica-a-germaniei-167601/

Sondaj de opinie: o soluţie americană şi o surpriză

Elena Udrea nu este agreată de simpatizanţii şi votanţii PDL

Un sondaj de opinie realizat de Agenţia de Rating Politic confirmă poziţia de lideri a USL şi a lui Crin Antonescu privind bătăliile electorale ale anilor 2012 şi 2014, dar ne prezintă şi o situaţie incredibilă: Elena Udrea nu este agreată de propriii simpatizanţi şi votanţi.
USL şi Antonescu conduc în bătălia Parlament/Prezidenţiale
Sondajul realizat în perioada 8-16 decembrie a.c., pe un segment de 960 de persoane (marjă de eroare 2,65%), ne prezintă un tablou politic care nu diferă faţă de alte sondaje. La votul pentru Parlament, sondajul relevă că doar 45,3% dintre cei chestionaţi se vor prezenta sigur la urne. Dintre aceştia, 56,8% ar alege USL, 17,9% ar vota PDL şi, surpriză, sau nu, 15,3% merg pe mâna partidului condus de Dan Diaconescu. UNPR este creditat cu 0,6% şi se clasează chiar şi sub ecologişti, care apar cu 1,6%.
În ceea ce priveşte încrederea în liderii politici, prima poziţie este deţinută de Mugur Isărescu, el fiind creditat cu un procent de 60,6%. Este urmat de Crin Antonescu - 47,6%, Sorin Oprescu - 40,9%, Călin Popescu Tăriceanu - 36,8%, Victor Ponta - 35,5%.
Pe ultimele trei locuri se află: Mircea Geoană - 21,7%, Traian Băsescu - 18,9% şi Emil Boc - 17,3%.
Chiar dacă Mugur Isărescu se bucură de cea mai mare încredere, el este perceput ca fiind util în funcţia de guvernator al BNR, nu şi în cea de preşedinte al României. La opţiunea de vot pentru preşedintele României (listă închisă - în calcul fiind luaţi doar cei care se prezintă sigur la vot), ierarhia este următoarea: Crin Antonescu (PNL/USL) - 36,3%, Mugur Isărescu - 22,7%, Dan Diaconescu (PPDD) - 15,2%, Mircea Geoană - 6,3%, C.V. Tudor - 5,4%, Theodor Stolojan - 4,6%, Cristian Diaconescu - 4,4%, Gigi Becali - 2,8%, altul - 2,3%.
Elena Udrea nu este agreată de votanţii PDL
Sondajul conţine şi o întrebare care vizează doar principalul partid de guvernământ: cine ar fi candidatul din PDL cu cele mai mari şanse la prezidenţiale? Aici, deloc surprinzător, cel mai vocal lider al PDL, Elena Udrea, nu prinde locul 1 sau 2, şi, culmea, este ameninţată serios de un politician despre care se presupune că va adera la PDL, sau care ar putea să fie susţinut de PDL la prezidenţiale. Iată cum arată topul prezidenţiabilor PDL: Vasile Blaga - 18,9%, Theodor Stolojan - 14,9%, Elena Udrea - 9,7%, Cristian Diaconescu - 9,1%, Emil Boc - 6%, Monica Macovei - 3,7%, Theodor Baconschi - 1,5%; 26,6% dintre respondenţi au răspuns „nu ştiu", 4% s-au pronunţat pentru alt candidat, iar 5,6% nu au răspuns.
Ceea ce este însă şi mai interesant este că simpatizanţii şi votanţii PDL chestionaţi la această întrebare (sondajul mai publică şi opţiunile suporterilor USL, PPDD şi ale nehotărâţilor) i-au dat Elenei Udrea cel mai mic credit faţă de restul numelor verificate - doar 7%. Acest lucru dovedeşte că Elena Udrea nu prea este iubită nici în propriul partid.
(La o întrebare similară, în ceea ce priveşte cel mai bun candidat al USL, lucrurile sunt clare, Crin Antonescu conduce detaşat - 39,6%, urmat de Victor Ponta - 14,2% şi Călin Popescu Tăriceanu - 9,9%)
72% dintre respondenţi doresc alegeri preliminare în partide
Sondajul conţine o noutate relativă în privinţa desemnării de către partide a candidaţilor pentru alegerile locale şi parlamentare. Este vorba de desemnarea acestora în urma alegerilor interne din cadrul partidelor politice. În favoarea desemnării în acest mod a candidaţilor s-au pronunţat 72% dintre cei chestionaţi. Nu agreează această soluţie 16,5% dintre cei întrebaţi, în timp ce 8,6% nu au putut aprecia dacă soluţia este bună sau rea, iar 2,2% nu au răspuns la această întrebare. Alegerile preliminare sunt utilizate pe scară largă în SUA, în special la stabilirea de către partide a candidaţilor pentru preşedinţie. În 2004, în mai multe filiale ale PSD, candidaţii pentru alegerile parlamentare au fost desemnaţi după organizarea unor scrutine interne în partid, care s-au desfăşurat, respectând proporţiile, după reţeta din SUA. Este greu de anticipat dacă, pentru alegerile din 2012, principalii competitori vor alege o astfel de variantă.
Alegerile comasate nu sunt agreate
56,2% dintre subiecţii chestionaţi s-au pronunţat împotriva desfăşurării comasate a alegerilor parlamentare cu cele locale şi au optat pentru desfăşurarea la termen a fiecărui tip de alegeri. În favoarea comasării s-au pronunţat 36,1% dintre respondenţi, iar 6,5% nu au putut aprecia care variantă este mai bună, în timp ce 1,3% nu au răspuns la întrebare.
De menţionat că în favoarea comasării s-au pronunţat 72,9% dintre simpatizanţii sau votanţii PDL.

Lucian Gheorghiu

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/elena-udrea-nu-este-agreata-de-simpatizantii-si-votantii-pdl-167586/

Şi Crăciunul, tot cu „nenorociţii ăştia”

Uite, zice unul mai tânăr, de-aia ne călăreşte Marinarul, că uităm, că ne facem că nu vedem

 

Autor: LUCIAN AVRAMESCU

De când eram copil n-am mai petrecut Crăciunul şi Anul Nou, primul, amestec fastuos de datini creştine şi cruzime, al doilea, închipuit de flăcările în care incineram vechiul an, la Sângeru. Există în toate o întoarcere, un cerc care, într-o zi, se închide. Încerc să reconstitui în casa mea, din petice disparate, din ţărâna amintirii, gesturile care compuneau un ritual, ale părinţilor şi bunicilor.
Încerc să mă lepăd, aşa cum îmi cerea preotul, la botezul unor copii de ţigani pe care-i moştenesc ca fini de trei generaţii, de Satana politicii, să uit televizorul care îmi aduce uneori monştri în odaie, să întrerup comentariile mele care au devenit an după an mai grave, mai triste, mai încruntate. Mi-a semnalat la Brăila amănuntul că m-am despărţit încet, încet de ironia pamfletelor de acum nişte ani, criticul şi istoricul literar Viorel Mortu prezentându-mi, în faţa unui public preponderent tânăr, cele trei volume de publicistică, Ciorne 2, 3 şi 4, apărute recent.
Tristeţea, remarca reputatul dascăl, a înlocuit savoarea, a înlocuit şampania verbală şi bucuria luxuriantă a discursului. Am tresărit. După ultimele alegeri prezidenţiale, condeierul Avramescu trăieşte evident o descumpănire, iar verbul său care acompania ironic viaţa politică devine bici, sudalmă, dar şi oftatul unui om care nu mai crede că se poate face ceva. Să mă fi ghicit profesorul? Iată de ce, revenit în satul în care m-am născut, încerc să mă decuplez de la oftatul care nu e doar al meu, e un oftat naţional, lăţit, ca o molimă, ca un noroi, peste viaţa şi sufletele celor mai mulţi dintre concetăţeni, şi să mă concentrez pe brad, colinde şi versuri pe care le scriu cu bucurie.
Duminică doar am ieşit din treburile mele în care intră şi rearanjarea Muzeului Pietrei (am mai cumpărat şapte piese, sculpturi vechi ale meşterilor ţărani) şi să purced, împreună cu confraţii mei de pasiuni ci­ne­getice, la prima vânătoare de ie­puri. Câmpia, mâzgălită pe alocuri de lama plu­gului, se lăsa alintată de fuioarele de ceaţă care se revărsau dinspre Cep­tura, aerul, încă neclintit de vântul ce avea să vină mai târziu, îmi umplea plămânii răsfăţaţi de o mul­ţumire rece, încercată rar, inima care, acum 12 ani, m-a mângâiat cu un in­farct bate regulat, o simt în tâmple.
Profesorul Apetrei ar fi probabil mul­ţu­mit. Fără să ştie, recomandându-mi mersul pe jos, măcar trei kilometri pe zi, m-a reapropiat de po­veştile vânătoreşti ale lui Sa­do­veanu şi de o pasiune care a fost, mai mereu, li­terară. Filiala din Ploieşti, unde co­tizez regulat, mă scoate uneori în na­tură şi, chiar dacă revin acasă cel mai adesea cu tolba goală, vin cu plămânii plini de aerul acestei ţări, încă neviciat, încă nefurat, încă nescos la licitaţie. Sau poate mă înşel?
La cei aproape 80 de ani ai lui, nea Anton se aşază mereu pe un scă­u­nel, despachetat cu migală din port­ba­gajul Daciei lui vechi ca şi amintiri­le pe care le poartă în el. Trage încă bi­ne, când are în ce. De obicei n-are, cum n-am nici eu. Între timp, ceaţa s-a suit în cer, apoi a dispărut şi de acolo, fiindcă se vede, ca un mânz umed, soa­rele. Ne privim mai limpede şi noi, în­tre noi, vânătorii. Se apropie de mi­ne, lăsându-şi postul liber, un bărbat. Îl ştiu, nu după nume.
Când scăpăm de nenorociţii ăştia? – mă întreabă el în loc de salut. Mă fac că nu pricep şi glumesc ceva despre iepurii care s-au retras în ţările calde. Omul e în­cruntat şi nu-i arde de glumă. Vor­beş­te tare şi înjură nominal câteva per­sonaje cărora nu le fac hatârul de a le pomeni în aceste însemnări. Sunt din onomastica, de apăsată notori­e­ta­te, a puterii. Întoarce-te, zic, la locul ma­tale, că se supără şeful de vâ­nă­toare. Dacă mai clămpănim mult se sperie şi râmele din pământ. Băr­ba­tul a plecat nemulţumit că nu i-am dat un răspuns. De unde să ştiu eu când vom scăpa de „nenorociţii ăştia”? Sau dacă vom scăpa vreodată! La prima pauză mare, când gonaşii au trecut la „ţinere”, iar ceilalţi la frământat câmpul, am fost înconjurat de alţi colegi din grupa Urlaţi, Mizil, Valea Călugărească, arealul care face inutile puşcoacele noastre şi conservă paianjenii din ţeavă.
Când scăpăm de nenorociţii ăştia, domnule Lucian? Hai, că vii de la Bucureşti şi matale le ştii pe toate. Nu ştiu nimic, zic. Vin de la Sângeru, nu din Capitală, şi chiar dacă aş veni de acolo ce să ştiu? Întrebarea, aceeaşi, mi-era pusă de altă voce. Eu, adaugă unul, când vor cădea ăştia i-aş pune să plătească ei, din buzunarul lor, toţi banii furaţi, inclusiv ăia luaţi de la FMI. Să plătească,  fir-ar... şi au urmat înjurături apăsate, care căpătau consistenţă în câmpia goală. Fraţilor, zic, sunt sătul, scriu zilnic, îmi tot spun părerea fără folos despre toate lucrurile astea. Am venit să respir aer curat şi să uit. Să uit, să uit, să uit. Măcar o zi, măcar azi, ce Dumnezeu? Uite, zice unul mai tânăr, de-aia ne călăreşte Marinarul, că uităm, că ne facem că nu vedem.
Am tăcut. Eu, carevasăzică, eu sunt cel care nu ia atitudine. Din cauza mea, a tăcerii mele se pregăteşte cel mai murdar furt electoral, păcălind electoratul cu bani furaţi de la electorat, eu mai îndatorez România cu alte 16 miliarde de euro, eu, cu laşitatea mea. Am plecat amărât. Am plecat să serbez Crăciunul. Poate că mi-am îngăduit să absentez prea mult. M-am dat jos, o zi, de pe baricada mea, şi oamenii m-au certat. Ce fac însă cei care, purtând şi azi pufoaicele prezidenţiale ale precedentelor alegeri, aşteaptă altele, la fel de săraci, de umiliţi şi de răbdători ca acum şi ca anul trecut şi ca de când sunt?

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/si-craciunul-tot-cu-nenorocitii-astia-599575.htm