duminică, 23 ianuarie 2011

APEL LA UNITATE

           STIMAŢI CAMARAZI,
           MÂINE, 24 IANUARIE, PUTEM DOVEDI CĂ SUNTEM UNIŢI, CĂ REPREZENTĂM O FORŢĂ DE CARE AR TREBUI SĂ SE TEAMĂ TOŢI CEI CARE NESOCOTESC LEGILE ÎN ACEASTĂ ŢARĂ!
          NU VĂ LĂSAŢI UMILIŢI ÎN CONTINUARE DE O ŞLEAHTĂ DE NEMERNICI CARE NU MAI AU NICIUN DUMNEZEU, BANUL ŞI PUTEREA CE LI-O DĂ ACESTA FIIND UNICUL SCOP AL ACŢIUNILOR NESĂBUITE CE LE ÎNTREPRIND, LA ADĂPOSTUL LEGILOR PE CARE LE ADOPTĂ PENTRU SATISFACEREA PROPRIILOR INTERESE!
         NU VĂ LĂSAŢI PĂCĂLIŢI DE PROMISIUNILE MINCINOASE, DE ACELE DECLARAŢII FĂCUTE - PE MARGINEA ŞANŢULUI SAU ÎN PARCAREA NU ŞTIU CĂRUI SUPERMARKET - DOAR PENTRU A NE ABATE ATENŢIA DE LA SCOPUL SUPREM AL BĂTĂLIEI NOASTRE – OBŢINEREA VICTORIEI!
          CU TOATĂ DIVERSIUNEA CE SE ÎNCEARCĂ, RĂMÂNEM FERMI PE POZIŢIE, AŞA CĂ ACŢIUNILE NOASTRE DIN ZIUA DE 24 IANUARIE SE VOR DESFĂŞURA CONFORM PROGRAMULUI STABILIT.
           VENIŢI CU TOŢII ÎN PIAŢA REVOLUŢIEI, SĂ NE FACEM AUZIT GLASUL ÎN FAŢA ÎNTREGII NAŢIUNI. NUMAI AŞA CEI CARE, VREMELNIC, NE CONDUC VOR ŞTI CĂ, DEŞI SUNTEM CADRE MILITARE ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE, NU VOM BATE NICIODATĂ... ÎN RETRAGERE!
Va prezentăm, în continuare, programul marşului de la Bucureşti:
Locul de adunare: Piaţa Revoluţiei (Piaţa George Enescu)
Orele de adunare a participanţilor: 10.00-11.00
Traseul: Calea Victoriei-Bd. Naţiunile Unite-Bd. Libertăţii-Calea 13 Septembrie-Şos. Panduri-Str. Dr. Reiner-Platoul Universităţii Naţionale de Aparare (daţi clic aici pentru a vedea harta)
- 10.00 prezentarea oamenilor de ordine
- 10.00 - 11.30 Constituirea dispozitivului de deplasare
- 11.30 începerea deplasării
- 11.30 – 14.30 deplasarea
- 14.30 – 15.00 predarea notificarii la Presedinţie
-15.00 - încheierea activităţii

Biroul Operativ al Filialei Sector 5 a SCMD

ĂL MAI TARE DIN PARCARE

Mă fraţilor, mare chestie şî comunicarea asta! Iote, atâta să zbătu purtătoru ăla de vorbe a lu Oprea să convingă oamenii cum stă treaba cu pensiile noastre, că mi să şî făcu milă de el, sireacu. Mai cu samă că-l ştiu de când ierea tânăr locotinent şî începusă să zmângălească hârtia pă la fiţuica aia la care lucram eu din tinereţe, de-o botezasără ziariştii ăi bătrâni „La datorie”. Că, zâcea ei, dacă militarii despre care vorbeam la ziar ierea la datorie, musai să fim şî noi. Şî fusei, mă fraţilor, la datorie zî şî noapte. Şî prin poligoane, şî prin aplicaţii, şî prin tabere de instrucţie, şî pă la Canal, şî păn agricultură. Da, pă unde nu fusei?! Acu, nu zâc că nu îmi plăcu. Îmi plăcu, ce mai, da mă cam betegii dupe atâta umblat prin frig şî zloată. Atunci nu sâmţeam, da acu sâmţesc...
Cum vă spusei mai la început, mare chestie şî comunicarea asta. Bag samă că nu orice nărod care zâce el ceva însamnă că şî ştie să comunice. Nu. Da, domnu Băsescu ştie. Din doauă, trei vorbe pă care le zâse el în parcarea de la prăvălia aia unde-ş făcu ieri cumpărăturile, îi lămuri pă toţi. Aşa îi lămuri că nu mai zâse niciunul nimic. Nici Frăţilă, nici Pitulicea, nici ălă de-l fugări fomeia d-acasă şî doarme pă scările tiliviziunilor, nici Bălmăjean, nici Tremuriciu, nici (cre)Tinel, niciunul, de parcă-ş înghiţâră toţi limba. Mă fraţilor, acu io am o bănuială. Dacă tac toţi mâlc, să nu fi păţât, dracului, ceva Guvernu ăla şî să-l avem pă conştiinţă. Adică de ce să-l avem noi, că nu noi am zâs treaba aia cu suspendarea? Domn Băsescu a zâs-o şî tot el i-a pus pă foncţii, aşa că dacă a păţât ceva Guvernu, el să îl aibă pă conştiinţă, dac-o avea aşa ceva, nu noi.
Mă fraţilor, om fi noi cătrăniţi pă Guvernu ăsta, da suntem creştini, ce dracu! Aşa că io zâc ca mâine, când ajungem pă la Guvern, să bage careva capu pă uşă, să vază ce şî cum. Iar dacă li să făcu rău de la ce zâse domn Băsescu, musai să le dăm o mână de ajutor şi să-i suresci..., asta.... să-i resuscităm. Dacă nu s-o găsi careva s-o resusciteze pă doamna Udrea, mă pot oferi io, că făcui în tinereţe un curs de prim ajutor. La prim ministru nu mă bag. I-l las leatului Remus Macovei de la Constanţa, dacă trece mâine prin Capitală.
Acu, io nu ştiu ce să mai zâc de vorbele domnului Băsescu. Să-l crez, să nu-l crez? Dacă-l crez pă el, înseamnă că s-a dus dracu bruma de încredere pă care o mai aveam în statul ăsta, de-şi zâce de drept. Dacă o hotărâre de-o luară judecătorii ăia de la Înalta Curte să pune în aplicare numa dacă dă dezlegare domnu Băsescu, în ce stat mai trăim noi, mă fraţilor? Da, dacă, să zâcem, lu domnu Băsescu nu i să golea cămara şi nu-i punea muierea paporniţa în mână şi să-l trimeaţă la cumpărături, mai dădea el declaraţia asta în parcare? N-o mai dădea. Da, dacă o dădu aşa, la plezneală, că-l supărară ăia cu preţurile, la prăvălie, şî nu-i ajunsără banii să cumpere tot ce-i trecu fomeia pă listă? Mai ştii!
Mai degrabă, io cred că nu zâse bietu om nimic, ş-îi puse vorbele alea în gură fun şmecher d-ăla de pă la tilivzor. Că-i crez în stare p-ăştia. Doar văzurăţi cum fusă chestia cu dosul ăla de palmă de crezurăm toţi că domn Băsescu îl propti în faţa năzdrăvanului ăla de copchil. Să dovedi, până la urmă, că fu o făcătură? Să dovedi. Aşa şî cu vorbele astea...
S-auzâm de bine!
Fane Sucitu
Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Un articol ce merită citit

Am primit de la fostul coleg de liceu militar şi şcoală de ofiţeri, colonelul (r.) Remus Macovei, un articol care merită citit şi popularizat în rândul camarazilor din SCMD şi nu numai.
Îi mulţumesc şi îi transmit, cu această ocazie, admiraţia pentru tot ceea ce face împreună cu Filiala Constanţa. Felicitări!
Colonel (r.) Ilie Bâtcă


NU EŞTI CAMARADUL NOSTRU, CĂPITANE!

Gabriel Oprea, căpitanul cu patru stele de general, nu pierde nicio ocazie să nu se mândrească cu apartenenţa sa la armata română. La ultima „conferinţă de presă” şi-a permis să afirme chiar că ”… nu am uitat ce ne uneşte şi valorile ce călăuzesc viaţa de militar”.

Căpitane ! Să-ţi intre bine în cap, nu ne uneşte nimic, iar valorile noastre fundamentale, ale militarilor adevăraţi – onoarea, demnitatea şi respectarea legilor - îţi sunt complet străine!
Căpitane ! Dacă ai fi fost întâmplător colegul nostru ai fi ştiut că în armată există o zicală: ”să te ferească Dumnezeu de comandantul prost, dar perseverent!”.Te lauzi cu munca titanică depusă de cei peste 5.000 de specialişti care au fost implicaţi în recalcularea pensiilor militare. Tot respectul pentru efortul depus de ei, dar, căpitane, nu ai dreptul să te lauzi, atât timp cît efectul acestui efort se vede cu ochiul liber - haosul total provocat în sistemul de pensii militare.
Căpitane ! Dacă ai fi fost camaradul nostru ai fi ştiut că noi am jurat, să respectăm legile acestei ţări. Şi ne-am respectat jurămîntul. Deşi la investirea, în funcţia de ministru al apărării naţionale, tu ai jurat cu mâna pe biblie să respecţi legile ţării, tu nu ai respectat acest jurământ, deoarece:
- ai ordonat eliberarea adeverinţelor de venituri de către centrele militare, încălcând prevederile legale în vigoare;
- ai stabilit, contrar prevederilor legale, o formă a adeverinţelor care să nu permită verificarea sumelor înscrise în acestea;
- ai ordonat ca recalcularea să se continue, deşi adeverinţele, în proporţie de peste 90% – şi nu cazuri izolate cum eronat ai prezentat în conferinţa de presă, cuprind în conţinutul lor erori grosolane;
- ai încălcat cu bună ştiinţă, lucru nepermis unui “eminent doctor în ştiinţe juridice”, o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă;
- cu de la tine putere, ai introdus un nou termen, neprevăzut în Legea 119 din 2010 – decizia temporară de recalculare”. La ora actuală, căpitane, toate deciziile de recalculare a pensiilor eliberate sunt unele mai temporare ca celelalte - atât ale celor care au trimis cereri de recalculare, cât şi ale celor care nu au trimis, atât ale celor ale căror dosare au fost procesate, cât şi ale celor ale căror dosare nu au fost procesate. Dacă nu ştiai, uită-te pe site-ul M.Ap.N. Când vor primi totuşi pensionarii o decizie finală de pensionare? Probabil când îi va creşte barbă doamnei general Lupu!;
- ai ordonat ilegal diminuarea drastică a pensiilor militare, fără emiterea la timp a documentelor legale(taloanele şi deciziile de pensii), astfel încât, la ora actuală, încă mai există zeci de mii de pensionari militari care nu au primit niciun document justificativ.
Căpitane ! Dacă ai fi fost camaradul nostru, ai fi ştiut că noi cel mai mult detestăm mincinoşii şi oamenii fără onoare. Ori pentru tine minciuna reprezintă o virtute, iar dezonoarea te caracterizează
Căpitane ! Ai promis, neavând de unde să ştii că pentru militari cuvântul dat este sfânt, că îţi vei prezenta demisia de onoare în cazul în care o singură pensie militară va fi diminuată.
Şi nu ţi-ai onorat promisiunea. Nu eşti camaradul nostru, căpitane!
Ai minţit că recalcularea a întârziat din cauza liderilor de sindicat - mama lor de destabilizatori - care au sugerat pensionarilor militari să nu trimită documentele doveditoare la Casa de Pensii a M.Ap.N. De ce nu explici românilor că eliberarea adeverinţelor a început la data de 20 noiembrie la nivel naţional (la Constanţa chiar mai tîrziu, pe 23 noiembrie) !? Chiar subordonata ta, doamna general Lupu Maria, explica în conferinţa de presă din 13 septembrie 2010, că centralizarea datelor necesare eliberării adeverinţelor, operaţiune deosebit de complexă, aflată sub coordonarea nemijlocită aunui alt titan al armatei române, amiralului Gheorghe Marin, se va încheia la 01 noiembrie 2010. Şi atunci, căpitane, cum să trimită militarii documentele doveditoare în perioada august- octombrie !!?
Ai minţit, căpitane! Prin omisiune, prezentând în conferinţa de presă faptul că 48.000 de pensionari au înaintat cererile de recalculare. De ce nu ai făcut public şi procentajul celor care, deşi au trimis cereri de recalculare, au specificat că au fost obligaţi să facă acest lucru împotriva voinţei lor, menţionând că nu au putut verifica autenticitatea datelor înscrise în adeverinţe şi ca urmare a acestor fapte vor acţiona M.Ap.N. în judecată ?
De ce nu ai prezentat, căpitane, opiniei publice faptul că în cel mult 2-3 luni holurile tribunalelor, pentru mulţi ani de acum înainte, vor fi pline de zeci de mii de pensionari militari, care îşi vor apăra cu sprijinul justiţiei drepturile călcate în picioare de cel care se pretinde camaradul lor?
Ai minţit că ai scutit pensionarii militari de drumuri inutile la arhivele militare sau unităţile militare în care şi-au desfăşurat activitatea. Dacă i-ai fi întrebat pe şefii de centre militare, care ştiu exact de câte ori s-a prezentat şi de câte ori va trebui să se prezinte în perioada următoare fiecare pensionar militar la aceaste instituţii, poate ai fi fost mai reţinut în declaraţii.
Căpitane ! Dacă ai fi fost camaradul nostru, ai fi ştiut că militarii adevăraţi îi dispreţuiesc din tot sufletul pe lingăi şi ai fi renunţat la omagiile aduse tocmai celor care şi-au permis să ne batjocorească.
Căpitane ! Chiar nu ai învăţat nimic din istoria recentă a României? În 21 decembrie 1989 ora 12.00 militarii români au fost obligaţi să întrerupă orice activitate pentru a urmări discursul iubitului conducător. Spre bucuria românilor acela a fost şi ultimul. În ziua de 19 ianuarie 2011 ora 14.00, militarii din unităţile de marină din Constanţa au încetat progamul, ca să urmărească la televizor magistralul tău discurs. Prin analogie cu 1989 sperăm să fie ultima oară când te mai vedem în funcţie.
Căpitane ! Dacă ai fi fost camaradul nostru, ai fi ştiut că una din trăsăturile definitorii ale unui adevărat militar o reprezintă asumarea răspunderii pentru faptele sale şi ale subordonaţilor săi. Faptul că încerci să arunci răspunderea pentru revolta pensionarilor militari asupra celor care vor să obţină voturi pe seama acestora sau asupra liderilor de sindicat ori ai diverselor asociaţii ale cadrelor în rezervă şi în retragere, denotă faptul că ai probleme grave de caracter. Tu eşti marele vinovat pentru că, din slugărnicie faţă de puternicii zilei, ai provocat haosul soldat cu umilirea şi batjocorirea pensionarilor militari.
Din toate aceste considerente, noi toţi cei pe care tu ne consideri camarazi, îţi ordonăm să demisionezi !
Dacă nu vei demisiona, te va bate Dumnezeu - pe care îl invoci la fiecare intervenţie publică - pentru tot răul pe care l-ai produs cu bună ştiinţă acestor oameni nevinovaţi, iar dispreţul camarazilor din armată te va însoţi permanent.

Preşedinte al S.C.M.D-Filiala Constanţa

Col. (r) Remus Macovei

DECIZIA ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PRONUNŢATĂ ÎN ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 07.01.2011

Pentru cei care au răbdare să o citească până la capăt, postăm Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în şedinţa publică din 07 ianuarie a.c.
Pentru cei care, şi după lecturare, vor mai avea răbdare să se lase călcaţi în picioare de această nenorocită de guvernare, nu vom mai posta. Doar vom... riposta!
Colonel (r.) Ilie Bâtcă

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
D E C I Z I A nr. 38 Dosar nr. 1371/33/2010
Şedinţa publică de la 7 ianuarie 2011
………...
S-au luat în examinare recursurile declarate de Guvernul
României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva
sentinţei civile nr. 338 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj –
Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal.
La apelul nominal se prezintă recurentul-intervenient
Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin consilier juridic T.V. şi
intimaţii-reclamanţi H.V., S.G., T.Ş., P.I., B.I., Ş.M.M. şi V.V.,
prin avocat I.V., lipsind recurentul-pârât Guvernul României.
Procedura completă.

vineri, 21 ianuarie 2011

EXCLUSIV KARADENIZ-PRESS: Observatorul Militar, transformat in ziarul personal al lui Gabriel Oprea


Marius-Alin Bâtcă

Spre fericirea mea, am avut de a face cu presa militara inca din frageda pruncie. Nu este o figura de stil, ci chiar asa stau lucrurile. Daca imi aduc bine aminte, aveam 5-6 ani cand am intrat pentru prima oara intr-o redactie a unei publicatii militare. Am vazut cum se realizeaza un ziar si am asistat chiar si la procesul de tiparire. De atunci, contactul meu cu presa militara si jurnalistii militari a fost constant, asistand, de-a lungul vremii si a vremurilor, la schimbari. De cele mai multe ori, in bine.
Dar, spre regretul meu, am apucat sa traiesc momentul in care presa militara a inceput sa regreseze. Iar regresul este cu atat mai evident cu cat, dupa ani de modernizare si adoptare a modelelor occidentale, in momentul de fata, o parte a presei militare seamana izbitor de mult cu ce am cunoscut la 6 ani. Daca atunci era dictatura si ziarele militare nu aveau cum sa iasa din tiparele presei RSR, situatia mi se pare infinit mai proasta in prezent, cand, intr-o Romanie membra a NATO si UE, o publicatie militara a fost acaparata politic, pentru a servi interselor indoielnice ale unui ministru atins ireversibil si profund de cultul personalitatii.
Mai exact, este vorba despre transformarea Observatorului Militar – o publicatie pe care am citit-o mereu cu placere si la care lucreaza oameni valorosi, cu un condei mai bun decat al multor jurnalisti civili consacrati – intr-un oficios al ministrului de trista amintire nu numai pentru militari, dar si pentru intreaga societate romaneasca, Gabriel Oprea.
Nu o sa ma leg aici de modul in care acest personaj obscur a fost numit in fruntea Ministerului Aparii Nationale de catre chiar presedintele care-l catalogase “seful mafiei PSD”. Nici despre schimbarile sale abrupte in starile emotionale, la intervale scurte, nici despre ticurile sale nervoase, care si pe un necunoscator il pot duce cu gandul la anumite afectiuni. La urma urmei, un psiholog poate sa vorbeasca mai bine despre asta. Daca nu ma insel, recent, unul chiar i-a analizat comportamentul in direct, la un post de televiziune. Concluzia a fost ca Gabriel Oprea este o “personalitate obedienta”, “un om care nu se poate realiza decat agatandu-se de un idol”.
Poate ca asa este. Nu sunt de specialitate. Dar pot sa constat felul in care a transformat o publicatie respectabila, cu traditie, intr-un mijloc de propagare a propriilor discursuri interminabile si goale de continut (macar daca ar fi compuse de catre el). As fi tentat chiar sa il compar cu Nicolae Ceausescu, dar ma tem ca, astfel, i-as acorda prea multa importanta si l-as plasa la un nivel la care nu are cum sa se ridice niciodata.

Cum a umplut Oprea paginile O.M.

Pentru cine nu este familiarizat cu modul de realizare a unei publicatii tiparite, o sa mentionez inca din start ca pagina a treia este, dupa prima pagina, cea mai importanta. In mod normal, acolo trebuie sa existe textul care a dat titlul principal al primei pagini. Sau capul de ziar, cum i se mai spune in breasla. Exista si exceptii. Atunci cand materialul principal este mult mai mare, poate fi publicat pe doua pagini. Caz in care se alege, de cele mai multe ori, mijlocul publicatiei, tocmai pentru ca titlul sa poata curge de pe o pagina pe alta, fara riscul aparitiei unor declaje in alinierea sa (din cauza procesului de tiparire). Chiar daca aceste precizari tehnice par plictisitoare, sunt absolut esentiale in intelegerea modului in care Gabriel Oprea a acaparat Observatorul militar, in scopul satisfacerii propriilor vise de preamarire si promovare.
De asemenea, mai trebuie precizat ca, pentru a-mi demonstra afirmatiile, voi prezenta in continuare doar cateva exemple, luate din ultimele zece editii ale Observatorului Militar, in ordine invers cronologica.

Continuarea AICI

COMUNICATUL SCMD

Pentru cei care doresc să participe la activităţile organizate de SCMD în ziua de 24 ianuarie a.c., prezentăm Comunicatul conducerii SCMD, precum şi programul activităţilor. Pentru detalii, daţi clic pe: http://sindicatulcmd.blogspot.com/  

Biroul Operativ al Filialei Sector 5

miercuri, 19 ianuarie 2011

Pă cuvânt de informator?

Mă fraţilor, de la o vreme, să-ntâmplă ceva cu mine. Nu ştiu ce, da să-ntâmplă. Casc ochii la tilivizor, câtu-i zâua de mare şi noaptea de lungă, da nu pricep nimic. Unde-or fi stat ascunşi, pân-acu, mă fraţilor, analiştii ăştia a lu peşte? Care mai de care îşi dă cu presupusu despre pensiile noastre care, iote, ca să să sâmţească Boc şi ai lui bine, da mai cu samă chiriaşul de la Cotroceni, nu mai sunt aşa nesâmţite. P-a mea, cel puţin, aproape că nu o mai sâmţesc de loc, aşa să făcu de mică şi la locul ei.
Şi nu ştiu cum să face, da toţi analiştii ăştia sunt de la partidu lu domnu Băsescu. Mai vine câte unu şi de la partidu lu înstelatu, cum ar fi Pitulicea ăla sau Gâgâlicea sau cum dracu i-o mai zâcea, că şi ăştia începură să să dăştepte acu, şi dăi, şi luptă, şi iar dăi, şi iar luptă... Cei mai mulţi, cum vă zâsei, sunt din ăia portocalii. Alde Vişan, alde Bălmăjean, sau cum i-o mai spune, alde Popoviciu, alde Măscăriciu, alde (cre)Tinel... Da, cel mai des să bagă în faţă unu Găoaz..., Găoaj..., ceva cu jdea la urmă. Mă fraţilor, bag samă că p-ăsta îl fugări fomeia d-acasă şi stă sireacu pă scările tiliviziunilor. Când îşi face careva milă de el, îl bagă înăuntru, îi dă un scaun şi o bardacă cu apă, ca să-ş mai vie în sâmţiri după tremuriciu d-afară şi-l lasă în plata lui. Da el, nărodu, în loc să şază acolo unde-l puseră ăia de-şi făcură milă de el şi să-ş înghiţă mucii în linişte, să nu-i deranjeze p-ăilalţi, să bagă sângur în samă, cu tot felul de nerozii.
N-o să mă credeţi, da-ntr-o sară, îmi plăcu ce zâse nărodu. Când unul dintre camarazii noştri aflaţi în platou bălmăjî ceva despre goarna care sună şi ofiţerii care sar primii la răzbel, să trăzi ăsta din moţăială şi zâse, citez după mintea mea, că la răzbel mor mai mulţi soldaţi decât ofiţeri. Ezemplu ăsta îmi plăcu, ce mai, că nu mă putui ţâne şi-i zâsei muierii. „Dăştept, nărodu dracului!” Păi, aşa este, mă fraţilor! Ştiu asta de la un unchi d-al meu care făcu frontu de două ori. O dată dus ş-o dată întors. Descurcăreţ unchiu ăsta! Alţi doi unchi din partea lu a bătrână, nu prea. Că ăştia nu să descurcară. Făcură frontu numa dus. De întors nu prea să mai întoarseră. Acu, ori că le plăcu p-acolo, pă unde ajunseră, şi să-mpământeniră prin cele străinătăţuri, ori că pierdură trinu la înapoiere, că acasă nu mai ajunseră. Degeaba-i tot aşteptară fomeile şi copchii...
Cum vă zâsei, unchiu ăsta mă dumiri, cînd eram mic, cum stă chestia cu soldaţii care mor la război. Că, zâcea el, glonţu sau obuzu nu prea făcea osebire între soldaţi şi galonaţi. Nu făcea şi gata. Îi lua pă toţi d-avalma. Da, dacă generalii dupe vremea aia nu erau la fel de dăştepţi ca Oprea şi puneau într-un ploton numa un ofiţer şi fro douazăci de soldaţi, ce vină să-i caut eu nărodului dă ... jdea? Că, zâcea unchiu ăsta că, odată, când veni de la companie, unde îl trimisăse suptlocotinentu cu treburi, nu mai găsi pă niciunu din ploton cu care să şază de vorbă, că erau toţi făcuţi mici fărâme. Dacă în plotonu ăla a lu unchiu ar fi fost douazăci de locoteneţi şi doar un soldat, adică unchiu, că doar el scăpă, altfel stătea treaba acu şi aveam şi noi cu ce să-l contrăm pă domnu ăla cu... jdea. Pă când aşa, îi dădui dreptate nărodului şi, bag samă, îi deteră dreptate şi camarazii noştri din platou, că la ezemplu ăsta al nărodului tăcură toţi mâlc, ca mortu-n păpuşoi.
Acu, dacă- i dădui dreptate în privinţa asta, musai să-l crez şi când zâce el că pensiile noastre au fost tăiate, pă ici, pă colo, dintr-o eroare făcută din greşală, pă care o s-o repereze acuş, acuş domnu Oprea cu specialiştii lui. Şi cum să nu crez eu că pensiile noastre sunt mai mici dintr-o eroare şi, mai cu samă, din lipsă de comunicare, dacă spune acest lucru chiar preşedintele în persoană. Acu, nu că m-aş îndoi de spusele preşedintelui, da dacă îşi dă şi cuvântul de informator, nu mai scot o vorbă. Am zâs...

Fane Sucitu
Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă