Gen(r) Mircea Budiaci, fost şef al Statului Major al Aviaţiei
Avioanele F16 second-hand? Interese legate de Marele Licurici!

Domnule general, au ajuns politicienii să ştie mai bine cum e cu apărarea spaţiului aerian?
Din cauza costurilor mari ale avioanelor de luptă, dacă nu ai perspectiva înzestrării în timp, nu vei face faţă în momentul în care tehnica ajunge la sfârşitul resursei ei. Cam cum se întâmplă acum cu MIG-ul 21, care peste un an dispare din înzestrare, neavând înlocuitor. Aş vrea să fiu ceva mai direct şi mai dur: practic, acest subiect mă interesează nu numai ca român, nu numai ca militar, ci şi efectiv ca fost pilot de vânătoare. Am 24 de ani de zbor pe MIG 21 şi MIG 23. La data când am ieşit eu din aviaţie, România avea 15 escadrile de vânătoare, însumând 250 de avioane de luptă - vorbesc doar de cele de vânătoare – şi circa 300 de piloţi. N-aş vrea să fac niciun fel de comparaţie cu ceea ce se întâmplă acum.
Greşeala pleacă şi din Ministerul Apărării. Mulţi dintre foştii miniştri debitează nişte inepţii care pe mine m-au îngrozit. Am văzut cine a putut să conducă armata noastră atâta timp. Unul dintre ei chiar zicea: -“Nu-i nicio problemă, mergem la Craiova, facem mai departe IAR-ul 93, avem şi industrie şi zboară şi piloţii. ”Apăi, dragă domnule, cu bicicleta nu vei prinde motocicleta din urmă niciodată! Crezi că vei putea face faţă la 600 de kilometri la oră unui avion care zboară cu 2000 de kilometri la oră? Niciodată!
Un alt fost ministru zicea aşa: -‘’Luăm F16 la mâna a doua!’’. E exact cazul unei maşini second-hand care poate ceda oricând la un drum mai greu. Numai că aici vorbim de avioane care pot ceda în zbor, căci asta le e soarta după un anumit număr de ore. Cred că se înţelege foarte clar despre ce este vorba.
Referitor la înzestrarea cu F 16, eu, ca pilot de vânătoare, spun că F16 este un avion extraordinar de bun. În toate conflictele la care a participat, niciun F16 nu a fost doborât. Şi acest lucru spune foarte mult. Referitor la plata acestor avioane, căci de aici începe durerea, nimeni nu vrea să înţeleagă despre ce este vorba. E vorba de peste 1 miliard de euro. Domnule dragă, aceşti bani nu se plătesc toţi odată, cu sacoşa, ca la piaţă. Ei se plătesc în timp, negociat, în zece, douăzeci de ani. S-ar putea da 100 de milioane pe an şi s-ar rezolva problema, care într-adevăr este arzătoare. Efectiv, România a ajuns în incapacitate de a-şi apăra teritoriul. Vreau să vă spun că, potrivit înţelegerilor existente, României îi revin peste 5.000 de ore de executat pentru poliţie aeriană. O ţară baltică, din lipsă de avioane, a apelat şi la România, care a executat serviciul respectiv pe teritoriul ei. Eh, cam cum ne-ar sta nouă să vină ungurii, cehii sau alţii să ne facă treaba pe care trebuie să ne-o facem noi? E vorba de mândrie naţională până la urmă, ca să nu mai vorbesc de faptul că niciun străin nu-ţi va apăra ţara niciodată.
Aruncăm cu banii…
M-aţi înţeles de unde vine prostia… Şi-acum să discutăm şi mai departe. Bun, să punem în prima variantă: 24 de avioane din cele 48, second-hand, costă un miliard şi am rezolvat problema. Însă doar pentru zece ani! Deci la 5.000 de ore, cu resursa care există, la un an elimini două avioane.
M-aţi pierdut pe drum! E vorba de 24 de avioane în prima fază. Aceste avioane vor începe să patruleze, iar după zece ani le scoatem din uz ca pe MIG-uri?
Exact! Toate cele 24 dispar…
Şi va trebui să o luăm de la capăt. Lobby, comisioane, alte sicrie zburătoare…
Se reia ciclul. Să spunem că în a doua fază merg pe varianta F 35. Pentru acest avion, care este deja de generaţia 4 spre 5, un avion extraordinar, am avut şi noi propunere să participăm la acest program acum 10 ani. Vreau să se înţeleagă foarte bine! Armata e a ţării, nu a vreunui partid politic. Când un fost prim-ministru declara “ce înseamnă asta? Decât să dau 1% din PIB pentru tancuri, mai bine dau pe nu ştiu ce…’’ este un comportament tipic al politicului în situaţie de pace prelungită. Dă armata de-o parte!
Or fi crezând că armata e vreo chestie pe care o chemi cu o zi înainte de începerea războiului…
Armata trebuie pregătită din timp de pace pentru a putea face faţă unui eventual război. Şi-acum să mă întorc la avionul F16. Ultimele achiziţii de F16 s-au făcut de către Israel - 300 de bucăţi - atenţie ce vă spun, ultimele variante, bloc 52 şi bloc 60, iar Emiratele Arabe Unite încă vreo sută şi ceva de bucăţi, acum un an, un an şi ceva. Cu 24 de avioane second-hand la un miliard, cât ar trebui să dăm pe astea, mai bine cumpărăm - costă cam 60 de milioane un avion nou - o escadrilă de la 12 la 15 avioane, pe care le ţin 40 de ani în dotare! Apăi dragă domnule, ce e mai rentabil? Să iau 24 de vechituri care expiră peste 10 ani sau 15 noi pe care să le ţin 40 de ani? Atenţie, la aceiaşi bani… Fac un proiect şi merg în perspectivă. Că iară m-apucă pandaliile! Până şi comuniştii judecau înzestrarea pe un termen de minimum 20 de ani.
Daţi definiţia acestui tip de achiziţie care ni se pregăteşte!
Pierdere de bani şi imposibilitatea de a se asigura apărarea aeriană a României pe termen lung. Achiziţia acestor second-hand-uri varianta bloc 26 este o opţiune care, practic, nu rezolvă nimic, aparatura electronică de la bord fiind sub ceea ce avem la ora actuală pe MIG-urile noastre modernizate şi incompatibilă cu sistemul de comunicare LINK al NATO. Când am modernizat MIG-urile 21 a fost o mişcare deşteaptă aducându-le spre generaţia a 4-a, iar bloc 26, care vor să fie cumpărate acum, fac parte din generaţia a 3-a. Deci cumpăr un avion cu o clasă mai jos faţă de ceea ce am avut!
Este un interes în acest caz…
Interes cum să vă spun eu, legat de Marele Licurici , ca să nu mai discut altceva!
Chiar dacă ei ne asigură că intrăm în programul pentru F 35, vreau să spun că pînă ajungem acolo mai trec 20 de ani, iar peste 10 ani va trebui să facem noi achiziţii. Sunt mulţi la rând care au participat deja la programul F35 pe care România l-a refuzat acum câţiva ani. Dom’le, afacerile de aviaţie sunt afaceri politice. În momentul în care îţi cumperi un avion, îţi iei şi un partener pe termen lung. Atenţie ce vă spun, că acest partener îţi asigură modernizarea, asistenţa tehnică, pregătirea personalului şi aşa mai departe… Atenţie la acest aspect pe care toată lumea-l neglijează!
Ne ajunge atunci miliardul despre care discutăm?
Bineînţeles că nu! Nu există cazuri în lume să cumperi avioane fără să ai contrapartidă. Ce înseamnă contrapartidă? Fabricantul îţi dă dreptul şi îţi creează şi posibilităţile de a produce în ţară părţi componente ale avionului, fie îţi dă altceva în loc. Haideţi să luăm exemplul polonezilor; Ei au cumpărat F16, blocul 52, varianta nouă, dar au obţinut şi contrapartidă, o universitate dată «la cheie» de americani şi multe alte facilităţi. De exemplu, Grippen-ul oferă contrapartidă de peste 100% din valoarea achiziţiei. Deci dau două miliarde, dar voi primi contrapartidă de cel puţin două miliarde; în turism, în industrie şi aşa mai departe. Eurofighter-ul! Ce, nu putem asambla şi noi o aripă la Craiova? Putem revitaliza nişte fabrici şi să creăm locuri de muncă. Se ştiu toate aceste lucruri, dar nu se ţine cont de părerea specialiştilor din armată. Generalul Croitoru le-a spus-o verde-n faţă şi a fost ’’zburat’’ de la conducerea Statului Major.

Marcel Bărbătei

Sursa:
 http://www.cotidianul.ro/avioanele-f16-second-hand-interese-legate-de-marele-licurici-178111/

Sfatul de război al Ţării

Scris de : Hari Bucur-Marcu

Cu surle şi tobe, pe la sfârşitul lunii martie 2012, domnul Băsescu Traian, preşedintele României, a anunţat, mai întâi, că va avea loc şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAŢ), al cărui preşedinte este şi, mai apoi, că şedinţa tocmai a avut loc. Ce l-a îndemnat să facă atât de publică ştirea despre o şedinţă a singurului „organ” de stat ce nu se supune nici unui control sau supraveghere democratice în România, pe motivul că este un fel de consiliu de război, menit să funcţioneze mai ales atunci când democraţia este lăsată pe planul doi?

Cu câteva zile mai devreme, domnia sa promisese că va face ceva în privinţa câtorva dintre problemele pe care mulţi dintre noi le considerăm presante, respectiv corupţia, evaziunea fiscală şi contrabanda, probleme a căror rezolvare trenează de când a început regimul Băsescu, cu mai bine de şapte ani în urmă, precum şi că va găsi o soluţie la problema, mai recentă, a crimelor prin împuşcare, săvârşite de oameni înarmaţi de statul nostru.

Şi, pentru ca această promisiune să nu rămână una deşeartă, domnul preşedinte a făcut o şedinţă.

Nu sunt multe de spus despre ceea ce s-a întâmplat acolo. Să notăm totuşi că, din problematica strategică a corupţiei, Consiliul a stabilit doar măsuri de reducere moderată a acesteia în Poliţie şi Jandarmerie, prin „limitarea recrutării poliţiştilor şi cadrelor militare din sursă externă”, soluţie prin care se speră, în tăcere, că se vor împuţina şi cazurile celor ce se trezesc înarmaţi cu arme de foc, fără să aibă instrucţia necesară şi care, dacă tot au arme şi o fire violentă, îşi aleg „ţinte” din rândul nostru, al publicului.

Citiţi continuarea pe: http://www.ziuaveche.ro/opinie/sfatul-de-razboi-al-tarii-83703.html

REPORTAJ 

A fi român la Bălţi, un act de eroism

Autor: Natalia Hadârcă

 Tamara Onică (stânga) a fost luată la rost de mulțime pentru că a vorbit în română

Dacă pretinzi că eşti român în cel mai rusificat oraş din Moldova sau ceri să fii deservit în limba de stat, riştii să fii „linşat" public.

În Capitala de Nord aproape toată lumea preferă să comunice în limba rusă, chiar dacă moldovenii sunt aici majoritari (52%), iar ruşii constituie doar 19%, conform recensământului din 2004. Nimeni nu-şi ascunde ura faţă de valorile naţionale româneşti, nici chiar cei care se află la conducerea urbei. La şedinţele Consiliului Municipal, la Primărie, în pieţe se vorbeşte cel mai des în limba lui Puşkin.

Joia trecută, Vlad Ghiţu, ales local pe listele PLDM, a început să ţină un discurs în faţa colegilor săi în română, a trecut însă repede la limba rusă ca să fie înţeles de toată lumea. Pe comunişti nu i-a mişcat însă gestul lui Ghiţu şi nici măcar nu l-au ascultat şi au votat în unanimitate pentru arborarea pe instituţiile publice a drapelului roş-albastru, numind tricolorul de stat „fascist".

Cei care nu au tribună să-şi exprime ura faţă de tot ce e românesc, scriu pe garduri şi staţiile auto: „Смерть румынам" (n.r., din rusă - moarte românilor), „Мы русские!" (din rusă - noi suntem ruşi!). Autorităţile nu acordă prea mare atenţie acestor înscripţii.

SINGURĂ ÎMPOTRIVA A 200 DE OAMENI
Unul din puţinii patrioţi care a îndrăznit să se manifeste public la Bălţi a fost regretatul Grigore Briceag, care acum zece ani ameninţa că îşi va da foc, dacă în centrul oraşului va fi reinstalat monumentul lui Lenin.

Tamara Onică, o bălţeancă de vreo 50 de ani, a spus că a apreciat foarte mult curajul moşului şi că nici ei nu-i este frică să spună adevărul. Femeia a ieşit joi după cumpărături. A văzut în centrul oraşului mulţimea de oameni, vânzători de la piaţă, care cereau condiţii de lucru mai bune şi taxe mai mici. A deranjat-o că discursurile erau ţinute în limba rusă. A spus-o pentru sine, dar ca să o audă cât mai mulţi: „Iaca, s-au adunat rusofonii".

Protestatarii au uitat imediat din ce motiv s-au adunat acolo şi au sărit la femeie, fiind profund jigniţi de ce au auzit. „Bălţiul e oraş rusesc. Româncă debilă", strigă unul dintre protestatari, rotind pumnii în aer mai să o lovească. Altul, cu faţa umflată de beţie, urlă de-i sări saliva în părţi: „Du-te în România!". Nici femeile nu s-au lăsat mai prejos. „Tu eşti moldovancă, fa, da nu româncă! Majoritatea la noi vorbeşte în limba rusă", adăugă o altă bălţeancă.

Vorbele de ocară i-au dat şi mai mare curaj Tamarei Onică. „Nu te poţi adresa unui om că imediat îţi spune să vorbeşti în limbă normală. Care-i limba normală? Dacă nu doresc să-i spună română, lasă să-i zică moldovenească, dar să fie limba noastră", se revoltă femeia, luată pe sus de organizatorii mitingului, supăraţi că nimeni nu le mai asculta discursurile.

OAZĂ DE LATINITATE
La o distanţă de circa un kilometru de locul în care femeia a fost huiduită pentru că pretindea că este româncă se află Universitatea de Stat „Alecu Russo", o insulă de latinitate într-un Bălţi rusificat. Doar aici limba română se vorbeşte cu mândrie. Conducerea instituţiei colaborează cu profesori de peste Prut şi le cultivă studenţilor dragostea pentru istorie, limba şi literatura română. 

Sursa:
http://www.adevarul.ro/moldova/actualitate/REPORTAJ_A_fi_roman_la_Balti-un_act_de_eroism_0_674932540.html

 Cazul Andreica: Martorii arată către Ioan Oltean

de CRISTI CIUPERCA

Un martor audiat de procurorii DNA în dosarul secretarului de stat Ioan Andreica le-a spus procurorilor că deputatul PDL Ioan Oltean s-ar fi implicat în rezolvarea anumitor litigii generate de licitaţiile publice de la Bistriţa.

Ancheta DNA în dosarul fostului secretar de stat de la Ministerul Transporturilor şi cel al Dezvoltării Regionale se apropie de secretarul general al PDL, Ioan Oltean. Curtea de Apel Bucureşti urmează să decidă marţi dacă Ioan Andreica, şoferul acestuia, Adrian Palade, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsă-ud, Liviu Rusu, afaceriştii Lazăr Popescu, Claudiu Ioan Sabău şi Mihai Stănescu vor fi arestaţi sau vor rămâne în libertate. Curtea urmează să lămurească şi multe "umbre" lăsate de judecătorul de la tribunal, una dintre ele fiind cea referitoare la intenţia lui Lazăr Popescu de a se sustrage anchetei DNA şi de a fugi din ţară. Acesta a fost prins în trafic spre Giurgiu în ziua în care fusese citat la DNA. În aceeaşi hotărâre judecătorească magistratul se contrazice de la o propoziţie la alta. Iniţial, spune că Popescu nu vroia să fugă din ţară, apoi decide să îi fixeze interdicţia de a părăsi ţara pentru că ar fi fost prins cu multe bagaje la el la Giurgiu.  Între timp, surse judiciare au declarat pentru RL că procurorii DNA au mai audiat doi martori. Este vorba de Sorin Panait Seteanu, care ar fi unul dintre repre-zen--tanţii companiei Bilfinger în România şi Florin Iliescu, unic acţionar al SC Pharal Construct. Seteanu a vorbit despre modul în care compania Bilfinger a câştigat unele licitaţii pentru diferite lucrări în România, în timp ce Iliescu a relatat procurorilor despre discuţiile care le-a avut cu deputatul PDL Ioan Oltean, în legătură cu dorinţa acestuia ca o anumită firmă să-şi retragă contestaţia făcută la o licitaţie.
Pentru ce a luat bani Andreica?
Tribunalul Bucureşti a făcut publice la sfârşitul săptămânii trecute motivele pentru care lotul Andreica este cercetat în libertate. Hotărârea instanţei este plină de contradicţii.
Astfel, deşi în primă fază preşedintele completului de judecată susţine că acuzaţiile DNA de luare de mită şi trafic de influenţă nu sunt întemeiate, acelaşi judecător găseşte multe elemente care duc către concluzia că s-ar fi săvârşit fapte de corupţie. Spre exemplu, judecătorul reţine că este foarte probabil ca Ioan Andreica să fi primit bani de la Lazăr Popescu, prin intermediul şoferului său Adrian Palade, însă nu găseşte o problemă în acest lucru. „Mai trebuie adăugat în legătură cu faptele de care este acuzat inculpatul A.I. (Andreica Ioan - n.r.) că Ministerul Public a arătat că acesta ar fi intrat în posesia unor sume de bani provenind de la inculpatul P.  (Popescu Lazăr - n.r.) prin intermediul inculpatului său, P.A. (Palade Adrian - n.r.).
În acest sens, s-a învederat că numitul P.A. a încheiat cu A. S. L., una din societăţile controlate de inculpatul P., un contract de consultanţă la data de 10.03.2010 în valoare de 72.000 euro, iar la 10.05.2010 acesta a semnat o declaraţie pe proprie răspundere, în care a menţionat că a primit această sumă de bani. S-a mai arătat că în anul 2010 şi alte societăţi controlate de inc. P. au încheiat cu P.A. contracte de consultanţă cu diferite valori.  (...)Tribunalul apreciază că aceste aspecte sunt de natură a crea presupunerea rezonabilă că inc. P. a efectuat o plată de posibil 25.000 de euro (în cuprinsul convorbirii se menţionează doar cifra 25), precum şi alte plăţi către inc. A., însă nu este clar motivul pentru care acestea s-ar fi făcut", se arată în decizia Tribunalului Bucureşti. Magistratul încearcă să găsească el singur explicaţii pentru acea sumă de bani, recunoscând totodată caracterul suspect al tranzacţiilor făcute de Andreica. Astfel, judecătorul opinează că este posibil ca Andreica să fi recomandat firma de consultanţă a lui Lazăr Popescu, urmând ca apoi să încaseze un comision de la acesta. 

Sursa:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/cazul-andreica-martorii-arata-catre-ioan-oltean-259303.html

Eşecul răsunator al Elenei Udrea

Autor: ROSCA STANESCU SORIN

Elena Udrea se prabuseste. De la mare inaltime. Practic, de pe cea mai inalta treapta politica. E adevarat, nu ajunsese nici presedinte PDL si nici premier al Romaniei. Dar la Guvern era la butoane. La butoanele cu miliarde. Iar politic, ea repartiza favoritilor banii si, ca atare, ii putea dirija si tot ea era cordonul ombilical dintre partid si Presedinte. Boc ramasese doar o perdea de fum. Iar acum, bomboana pe coliva Elenei Udrea a pus-o chiar marea ei cucerire, primarul Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone. Cum a fost posibil?
            Nu este un secret pentru nimeni. Capitala este, de la distanta, cea mai importanta reduta electorala. Sub acest aspect, reprezinta 12 la suta din Romania. Ponderea Bucurestiului in ceea ce priveste votul politic este uriasa. Si e la fel de evident ca Bucurestiul detine de la distanta suprematia sub aspect financiar. Plasarea Elenei Udrea in epicentrul guvernarii, la comanda tonomatului si in epicentrul vietii politice, ca presedinte PDL Bucuresti, insemna maximum inaintea asaltului final, respectiv prezidentialele. Pentru care se pregatea, pozand in Doamna de Fier.
            Astazi pseudo Doamna de Fier traieste un cosmar. Ieri ii pupau manuta mii de primari si zeci de presedinti de consilii judetene i se gudurau. Cateva sute de bucuresteni i-au plantat papuci la Universitate dar ce conta, atat timp cat Dumneaei pregatea marea surpriza? Urma sa scoata asul din maneca. Impreuna cu Popescu Piedone, seful de campanie al puterii pentru Bucuresti, urma sa lanseze pe piata electorala un candidat surpriza. Care sa-l faca praf pe doctorul Sorin Oprescu, sustinut de USL. Si marele Piedone s-a topit. A revenit, entuziast, la nava-mama. La USL.
            Dar de ce un alt candidat decat ea insasi? E ilogic. De vreme ce PDL Bucuresti este cea mai importanta organizatie si are multi simpatizanti iar Elena Udrea s-a dovedit vrednica sa-i fie conducatoare, cum se explica faptul ca refuza sa dea piept cu electoratul? Logic, ar fi trebuit, daca nu sa-l invinga pe Oprescu, macar sa fie pe locul doi. Si sa-i traga pe cat mai multi candidati PDL in consiliul municipal. Unde, prin vreo smecherie, cine stie, poate ca ar fi obtinut din nou majoritatea. Panica a ajuns pana sus. Presedintele a incercat sa-l butoneze pe Videanu. Pana la urma, a iesit din palarie Prigoana. De ce Prigoana si nu Elena Udrea?
            Se pare ca papucii din Piata Universitatii, cel putin asa reiese din cercetarile de piata, ii sunt oferiti la propriu de manifestanti dar la figurat chiar de “simpatizanti”. Adica de partizanii PDL. Aoleu! Ce poate sa insemne asta? Poate sa insemne ca Elena Udrea nu s-a inaltat in mod natural la conducerea celei mai importante organizatii PDL din Romania, cea de Bucuresti. Ci a fost trasa acolo. Trasa cu ata. De catre cine? De catre protectorul ei, Presedintele Traian Basescu. De catre cel care, de altfel, a luat-o cu sine drept consilier la Cotroceni si, cand nu s-a mai putut astfel, a plantat-o si a inaltat-o la partid si la Guvern.
            Asta inseamna ca, in realitate, Elena Udrea “beneficiaza” de o puternica opozitie. In propriul partid. Si chiar in electoratul PDL. Iar treaba cu Piedone a terminat-o. Nici nu stie cat de jos urmeaza sa cada. Dar, pana atunci, in campanie Udrea va da cu mopul, in timp ce Prigoana va cara pubelele.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/esecul-rasunator-al-elenei-udrea-608681.htm

1 aprilie: Ziua păcălelilor încă din secolul al XVI-lea

Scris de : L.B.

Ziua internaţională a păcălelilor este sărbătorită aproape peste tot în lume, în România devenind tradiţie din secolul XIX.

Nu este ştiută originea exactă a zilei păcălelilor, dar cea mai probabilă explicaţiei a apariţiei este schimbarea calendarului gregorian în 1582. În vechiul calendar, 1 aprilie era data la care se sărbătoarea Anul Nou, astfel că cei care nu au ştiut că data celebrării intrării în noul an s-a schimbat la 1 ianuarie şi sărbătoreau în continuare pe 1 aprilie, erau numiţi „nebuni de aprilie”. La ceva timp după, felicitările trimise de 1 aprilie cu urări de an nou au devenit primele farse făcute de 1 aprilie.
Ziua de 1 aprilie este astfel recunoscută ca fiind Ziua Păcălelilor în majoritatea ţărilor lumii, iar majoritatea dintre acestea şi-au dezvoltat câteva tradiţii proprii pentru această sărbătoare. Potrivit realitatea.net, în Franţa, ţara care a dat naştere zilei păcălelilor, cel care este păcălit este numit „peşte de aprilie” şi trebuie să poarte întreaga zi o pălărie de hârtie în formă de peşte. În Anglia păcălitul trebuie să poarte o coadă ataşată pantalonilor sau fustei, iar în Scoţia, acesta este denumit „April cuckoo” sau „April qowk”, întrucât aceasta este pasărea vestitoare a primăverii
În Iran şi unel părţi din India, dar şi în unele ţări din America latina, ziua păcăliţilor se serbează la date diferite. În cazul iranienilor aceasta fiind a 13-a zi a anului nou după calendarul zoroastrian, iar în Peru, Columbia şi Mexic ziua de 28 Decembrie este numită „Ziua celor naivi”. În România, ziua păcălelilor a fost introdusă în secolul XIX şi de la farse simple se ajunge adesea la păcăleli elaborate şi pregătite în avans cu câteva zile sau luni înainte, existând şi superstiţii legate de păcălelile de 1 aprilie. Se spune că este bine să faci farsele înainte de ora prânzului, pentru că altfei vei avea ghinion tot anul.
Un grup de istorici a încercat să realizeze şi un top ale celor mai reuşite farse de 1 aprilie. Astfel pe primul loc s-a clasat o farsă a primăriei oraşului Koln din Germania realizată în 1993. Atunci, Gardienii au oprit alergători care practicau jogging în parcul din centrul oraşului pe motiv că aceştia trebuie să se deplaseze cu exact 6 km/h, pentru că o altă viteză deranja veveriţele din parc care se aflau în perioada de împerechere.
Însă mass-media nu s-a lăsat nici ea mai prejos de-a lungul timpului, fiind responsabilă pentru inventarea a multor ştiri false de 1 aprilie, care mai de care mai amuzante. În 2009 de exemplu The Guardian a anunţat că urmează să se mute complet pe reţeaua de micro-blogging Twitter, care permite postarea de mesaje de maximum 140 de semne, motivaţia acestei ştiri false fiind că “Orice poveste poate fi spusă în 140 de semne” potrivit experţilor în comunicare.
Printre alte farse celebre se numără cea din 2010 a celor de la Google, potrivit căreia Google Translate a anunţat că va inventa o aplicaţie pentru smartphone-uri ce ar putea traduce limbajul animalelor. În acelaşi an şi Starbucks a anunţat că va oferi clienţilor săi noi dimensiuni ale paharelor în care să bea cafele, acestea fiind Plenta de 3,8 litri si Micra de 60 mililitri. Anul trecut, Toshiba a difuzat de 1 aprilie un filmuleţ de prezentare a unui monoclu 3D, anunţând că acesta “afişează pentru un singur ochi imagini 3D atât de reale, încât veţi crede că vă folosiţi ambii ochi”. Cu siguranţă că şi 2012 va pregăti câteva farse memorabile despre care se va vorbi şi în anii ce vor urma.

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/magazin-2/life/1-aprilie-ziua-pacalelilor-inca-din-secolul-al-xvi-lea-83642.html

Degetul mare, printre arătător şi mijlociu

Autor: LUCIAN AVRAMESCU

Pe fondul unei obrăznicii cu limuzine de lux şi granguri care nu-şi mai încap în piele şi în bani petrecută la Timişoara, reiau o întâmplare care nu-mi dă linişte. După prăbuşirea, urmată de înec, a unor fetiţe de gimnaziu, în fosa septică a şcolii dâmboviţene unde învăţau,  un alt copil, de astă dată din Sibiu a căzut în closet şi a murit. Reporterul spune că tragedia s-a petrecut într-un cartier de romi. Părinţii, observând că nu mai apare copilul, l-au căutat şi i-au observat cadavrul în mizeria din hazna. Nici mama şi nici tatăl, înţeleg, nu s-au aruncat să-l scoată, viu sau mort, ci s-au grăbit ”să anunţe autorităţile”.

Autorităţile, sosite la locul tragediei, au consemnat, într-un proces verbal, tragedia. Sunt convins că starea abulică a părinţilor nu ţine de etnie. Ţiganii, cei mai mulţi, îşi apără copiii. Îi cresc, în stilul lor, dar îi cresc. Mai nou, văd asta la mine în sat, la Sângeru, îi duc la şcoală, ceea ce nu se petrecea în vremea în care mama, Dumnezeu s-o ohihnească în pace, era directoarea instituţiei şi alerga zilnic în ţigănie să convingă părinţii să-şi lase copiii să înveţe carte. Părinţii copilului mort la Sibiu, într-o zonă, zice-se civilizată, mai răsărită decât primitivismul din Regat, n-au intrat în disperări. Cel puţin asta pricep din relatarea de presă.

În Dâmboviţa, unde mai mare peste judeţ este un gras pedelist, dascălii n-au părut cutremuraţi mai mult decât la petrecerea unui accident banal. Un pic de anchetă, mai multă agitaţie a presei decât a autorităţilor, şi gata. Ne mor copiii înecaţi în rahat. O şcoală nu şi-a priponit bine placa pe fosa septică, o familie de la Sibiu şi-a lăsat ţâncul nesupravegheat şi a lunecat în materia pâcloasă care devine România. Alţi trei minori au fost găsiţi înecaţi într-un şanţ din Argeş. Sforţările operatorilor de pe salvare de a-i învia au fost zadarnice. Mor, în accidente urâte, vlăstare nevinovate. Nu plăteşte nimeni, totul trece la rubrica pierderi accidentale, eventual, planificate. Ştabii lunecă, încălcând toate regulile, în limuzine de lux care, prin noroc, la Timişoara n-au ucis, dar în alte locuri au trecut peste oameni.

Am intrat, în aceşti ani, în birouri de-o strivitoare opulenţă ale unor granguri. Pe sub duşumea circulă agent termic, mobilierul e străin, aparatura electronică, de ultim tip. Cele zece telefoane şi şapte secretare, mângâiate de aerul condiţionat, sunt prelungirea şoferului la scară, zi/noapte, şi a limuzinelor cu televizor la bord. Zeci de servitori le stau la dispoziţie în vilele de protocol unde-şi ţin şedinţele şi amorurile. Într-o lume civilizată, înecarea unor copii în haznaua şcolii, ar fi dus la demisia măcar a marţafoiului din fruntea banilor din judeţ. Aş!

Mor, înecaţi în hazna, copiii României, mulţi rămaşi în grija bunicilor, după ce părinţii au dispărut în lumea largă. Milioane şi miliarde de euro sunt cheltuite pe luxul ştabilor şi nimic sau mai nimic pentru a opri înecul copiilor în hazna, strivirea prin foame, siluirea anilor fragezi. Lunecă limuzinele peste liniile continue şi ştabii arată pe geam degetul mare petrecut printre arătător şi mijlociu.

Sursa:

http://www.jurnalul.ro/editorial/degetul-mare-printre-aratator-si-mijlociu-608711.htm