NOI TEMEIURI PENTRU ACTIONAREA IN JUSTITIE A TOVARASEI ROBERTA ANASTASE. CAZUL NINI SAPUNARU

Cu complicitatea Curtii Constitutionale, Legea 263/2010 a trecut prin frauda, frauda de care se face vinovata odrasla nomenclaturii bolsevice din Prahova, Roberta Anastase.

Tot cu complicitatea Curtii Constitutionale, exercitata in sedinta din 6 iulie a.c., a fost trecuta prin dubla frauda si Legea de aprobare a OUG 1/2011. De ce dubla frauda? Pentru ca, pe langa furtul comis de deputatii Puterii, care au votat la doua maini, a intervenit direct prin frauda, din nou, tovarasa Roberta Anastase. In lista voturilor exprimate, in mod surprinzator, alaturi de 165 de deputati ai Puterii sau ai nesimtirii minoritare subordonate Puterii, apar ca votanti cu ”DA” si domnii Nini Sapunaru - deputat PNL, Martin Eduard Stelian si Doru Claudiu Frunzulica - deputati PSD.

Iata insa ca domnul Sapunaru neaga cu vehementa ca ar fi votat alaturi de Putere si respinge cu aceeasi vehementa ideea ca ar fi votat din greseala. Asadar legea nu a avut decat 167 de voturi. Nu stim inca pozitia celor doi deputati PSD. In aceasta situatie, operatia de mistificare putandu-se produce doar la nivelul administratorilor de program, o acuzam direct pe tovarasa Roberta Anastase, ca a aplicat in mic ceea ce specialistii STS-ului au aplicat la trecutele alegeri prezidentiale si se pregatesc sa aplice la cele viitoare – programul COBRA de inversare in bucla” a rezultatelor.

Daca domnul Nini Sapunaru isi mentine pozitia si este gata sa devina martor in proces, alaturi de martorii SCMD si imaginile pe care le avem de la locul faptei, o vom da in judecata pe Roberta Anastase. Ca sa nu creada ca glumim, ii reamintim ce a patit la Tebea.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) Mircea DOGARU

Exprienţa UNPR-istă în “lucrul” cu foştii pensionari militari exportată în Slovenia

La primăria sectorului 2 din Bucureşti a avut loc vineri 8 iulie o vizită a unei delegaţii a membrilor Asociaţiei Personalului în Retragere din cadrul Ministerului Apărării al Republicii Slovenia, sosiţi într-un schimb de experienţă în ţara noastră.

Aceştia s-au întâlnit cu primarul sectorului 2 Neculai Onţanu, lider UNPR, general maior (în retragere), activist politic versat în mai multe partide, candidat UNPR la Primăria        generală a Capitalei.

Pe parcursul discuţiilor desfăşurate la Centrul Administrativ al sectorului 2, edilul Sectorului 2 a prezentat membrilor delegaţiei slovene activitatea pe care Primăria Sectorului 2 o desfăşoară, în baza unui protocol de colaborare, cu Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere “Alexandru Ioan Cuza”.

Acesta a făcut o scurtă trecere în revistă, deosebit de interesantă pentru oaspeţii sloveni, a acţiunilor comune pe care administraţia locală a sectorului 2 o realizează alături de cadrele militare, fie că este vorba de veterani de război, fie de cele în rezervă.

Potrivit Amos News, primarul Onţanu a vorbit despre importanţa acordată cadrelor militare şi a rolului special pe care acestea îl desfăşoară pentru apărare şi integritatea ţării. Tocmai datorită acestei opinii favorabile, Primăria Sectorului 2 a dezvoltat pe termen mediu şi lung, nu numai relaţii de colaborare, dar chiar de prietenie cu membrii Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere “Alexandru Ioan Cuza”.

Alături de edilul sectorului 2 la întâlnire s-a aflat generalul (r) prof univ. dr.  Mihai Iliescu, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere “Alexandru Ioan Cuza”, gl. mr. (r) ing. Aurel Dănescu, prim-vicepreşedinte A.N.C.M.R.R.,  gl. bg. (r) Ion Ganea,  gl. fl. aer (r) Vasile Olaru, Şeful Departamentului Relaţii Internaţionale col (r), col. (r) Traian Negoiţă, col Nicolae Anghelescu din partea Ministerului Apărării Naţionale şi părintele Ioan Rădulescu, protoiereul Protoierei Sectorului 2 Capitală.

Preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere “Alexandru Ioan Cuza2, generalul Mihai Iliescu, a dorit să sublinieze rolul special pe care administraţia locală a sectorului 2 l-a jucat în desfăşurarea a numeroase activităţi de colaborare care au devenit o tradiţie, cu atât mai mult cu cât, primarul Neculai Onţanu se află la al treilea mandat, deci are experienţă vastă în acest domeniu. Domnia sa şi-a exprimat convingerea că delegaţia de militari sloveni va duce la Lubliana experienţa şi noutăţile aflate în România, într-un schimb de bune practici util, ce poate fi aprofundat în beneficiul ambelor popoare.

Delegaţia slovenă aflată în vizită la Primăria Sectorului 2 a fost condusă de colonelul (r) Anton Danko, preşedintele Asociaţiei Personalului în Retragere şi formată din: general de brigadă (r) Marijan Grabnar, vicepreşedintele Asociaţiei Veteranilor, lt. Colonel (r) Rado Sencur, vicepreşedinte A.P.R. şi domnul Peter Kosak, consilier principal la Departamentul pentru Grija pentru militarii care părăsesc cadrele active ale Armatei.

Înalţii oaspeţi şi-au exprimat aprecierea şi interesul pentru activitatea desfăşurată de Primăria sectorului 2 în domeniu militar, fiind impresionaţi de multitudinea proiectelor pe care le-a realizat edilul Onţanu în colaborare cu parteneri similari din numeroase alte ţări. Domniile lor au apreciat dezvoltarea continuă a sectorului 2 care nu a cunoscut problemele datorate crizei economice mondiale, având un trend ascendent de care cu toţii au ce învăţa. Odată întorşi în ţară, delegaţia de militari sloveni va prezenta primarului oraşului Liubliana bogata experienţă acumulată pe parcursul vizitei în România şi în mod special informaţiile valoroase împărtăşite de edilul Sectorului 2.

În finalul vizitei, edilul sectorului 2 le-a înmânat înalţilor oaspeţi medalii de onoare în semn de apreciere şi preţuire pentru activitatea desfăşurată în domeniul sistemului de apărare.

Primarul Onţanu a beneficiat de-a lungul carierei în UNPR de sprijinul UNPR în acordarea de terenuri din administrarea MApN, avansarea anuală în grade militare chiar dacă nu îndeplineşte condiţiile, avansarea în grad a lucrătorilor primăriei chiar şi femei fără temei legal, acordarea de ajutoare populaţiei din echipamentul casat de MApN, asocierea imaginii sale cu Armata chiar dacă legatura acestuia cu instituţia este una conjuncturală aducând prin aceasta grave prejudicii de imagine Armatei României.

Foto: Generalul Neculai Onţanu (tablou) sursa: www.ziarulring.ro 
Sursa:
http://militar.infomondo.ro/actualitate/exprienta-unpr-ista-in-lucrul-cu-fostii-pensionari-militari-exportata-in-slovenia.html#more-9461

Tolba cu săgeţi

Vulpea şi câinele

Vulpea, renumita hoaţă

ne-ntrecută în „idei”,

s-a gândit s-ajungă soaţă

câinelui rămas holtei.

Urmărea cu orice preţ

să-şi încerce acest plan,

căci văzuse-ntr-un coteţ

doar puicuţe de vreun an,

iar coteţu-acela mare

ştia sigur că-l avea

în pază şi apărare

câinele vizat de ea.

Câte vorbe dulci să-i spună

a putut, nu ştiu nici eu,

dar, în mai puţin de-o lună,

a ajuns... madam Dulău.

A urmat luna de miere,

cu fripturi mari la grătar

şi stropite, cum se cere,

cu cel mai bun Murfatlar.

Lua, fără a se teme,

azi o puică, mâine iar,

că-n coteţ, după o vreme,

n-a rămas un... ou măcar.

Şi atunci, se înţelege,

şi-a făcut frumos bagajul

şi a apelat la lege

să-i desfacă mariajul.

Rămas singur şi sărac,

neavând ce pune-n oală,

câinele şi-a zis, posac:

- De-acum, fără îndoială,

casă nu o să mai fac

cu o vulpe... imorală.

Ilie Bâtcă

Din ciclul ROMÂNIA PITumOREASCĂ văzută de STOPS

IMPORTANT: CUM SE POT RECUPERA REŢINERILE ILEGALE LA CAS DIN PENSII

               STIATI CA OPRILILE LA CASS PE INTREAGA PENSIE SUNT ILEGALE ?

Cu toate acestea se practica tacit(cu cine ţine) pentru indestularea camarilei portocalii.

Ei bine, nu putine sunt persoanele care au facut plangere prealabila catre Casele  Sectoriale de

Pensii(si “civilii” pot adresa  aceasi plangere catre Casa Sectoriala de Pensii unde sunt arondati)

Si au avut success ! Care se prinde bine-revine la normal, care nu sa plateasca in continuare( asta este deviza lor).

Stimati camarazi va prezint mai jos un model de Plangere Prealabila care circula prin mai multe judete si care a dat roade.Daca considerati ca i-am inbuibat destul pe basescu ,boc ,Roama de Plescoi si camarilla portocalie ,nu mai ezitati; sa le cerem bani inapoi.

DOMNULE DIRECTOR

Subsemnatul…………………….domiciliat  in…………………………………….

Strada…………………nr…….bl….sc…..et….ap….,pensionat in baza Deciziei de pensionare nr………….din………cod  asigurat………….C.J.P………………..in baza dispozitiilor Legii nr.

544/2004 a contenciosului administrative,cu modificarile si completarile ulterioare, formulez

prezenta

PLANGERE  PREALABILA

Impotriva modului de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 117/2010 si, subsecvent, de calculare si percepere a cotei CASS din cuantumul pensiei aflate in plata.

La primirea talonului de pensie afferent lunii mai(ex.), in data de 16.05 2011(ex.), am constatat ca retinerile aplicate sunt urmatoarele:CASS………de lei si impozit pe venit……….Lei. Avand in

vedere cuantumul cotei CASS, este evident ca procentul de 5,5% este calculat pentru cuantumul

total al pensiei si nu  doar pentru catimea care depaseste  740:….x5,5%=…..lei                                 si nu(….-740)x5,5%=…..lei.

Modul de calcul este vadit eronat si incalca dispozitiile OUG 117/2010.

In conformitate cu dispozitiile art.296,pct.9 din Codul fiscal,asa cum a fost el modificat prin OUG 11/2010-baza lunara de calcul al contributiei de asigurari sociale de sanatate datorate 

Fondului national unic de asigurare de sanatate o reprezinta veniturile din pensii care depasesc 740 lei. Contributia lunara se datoreaza asupra acestor venituri, iar prin aplicarea

Cotei de contributie nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 lei.

Formularea OUG nr.117/2010 este extrem de clara si dincolo de orice posibilitate de implementare:

Baza lunara de calcul o reprezinta veniturile de pensii care depasesc 740 lei, iar contributia lunara se datoreaza asupra acestor venituri.

Avand in vedere cele prezentate mai sus, va rog sa dispuneti corectarea erorii produse in calculul cotei CASS retinute in mod necuvenit, incepand cu luna ianuarie 2011, din cuantumul total al pensiei si, pe cale de consecinta sa dispuneti restituirea sumelor retinute fara titlu precum si retinerea corecta a cotei CASS de acum inainte.

Semnatura                                                                  Data

In atentia tuturor membrilor SCMD

Raspuns in sprijinul BO ale Filialelor care sunt interpelate de cei ce nu gandesc

              Ai platit sau nu, anual, integral, o cotizatie de 120 lei. Ca urmas, doar 60 lei. Din acesti bani, sindicatul returneaza la filiale 30%. Raman 84 de lei in contul sindicatului. Din acestia, SCMD a platit pe procesele pe recalculare 62 de lei membrilor de la sud de Carpati si 82 de lei celor de la nord de Carpati. Rezulta o medie de 72 de lei. Raman 12 lei. Din acesti 12 lei sindicatul plateste deplasarile avocatilor si consumabilele. Tot din acesti bani sindicatul plateste cheltuielile legate de deplasari, inchirieri, achizitii de bunuri cu ocazia marilor mitinguri si marsuri. Tot din acesti 12 lei, plateste abonamentele telefonice pe tara si serviciile care tin de propria functionare. La un calcul sumar rezulta ca mai raman din cotizatia dumitale, prezupunand ca ai achitat-o integral, suma de        “-100” (minus una suta) lei. Iar din acest minus, daca scadem si cheltuielile externe legate de actiunile in afara tarii, preconizate pentru acest an, rezulta ca sindicatul nu are cum sa-ti asigure personal suma de 150 de lei mai mare oricum cu 30 de lei decat cotizatia ta, pentru reprezentare in procesele pe revizuire. Aceasta suma a fost negociata cu avocatii sindicatului pentru fiecare membru din orice punct al tarii, pentru ca altfel o actiune individuala a dumitate, stimate coleg, in instanta te-ar duce la peste 10.000 lei. Te mai informam stimate coleg ca, din pacate, SCMD ofera lunar de la 1 la 5 ajutoare de inmormantare a cate 1000 lei. Se pune intrebarea de unde mai are bani sa faca fata SCMD in conditiile in care cheltuielile depasesc de 5-10 ori cotizatia dumitale platita sau nu integral? Raspunsul este simplu: din desfiintarea depozitelor care reprezinta acumularile realizate in 2010, adica mult mai putine miliarde in realitate, pe care diversi indivizi cu boii sau nu acasa, cu intrare directa sau nu la Oprea, pretind ca i-am fi deturnat. Iar in perspectiva vom utiliza banii acestor indivizi ,pe care intentionam sa-i executam prin justitie, pentru ca ticalosia si prostia, ca si otrava muierilor fara neuroni dar cu exces de hormoni,  este normal sa se plateasca. Nu avem nimic personal cu domniile lor, “”cea mai frumoasa fata nu poate da decat ceea ce are””, adica nu poti cere creier si onoare celor  ce nu poseda decat ambitii, noi stiind, ab initio,  ca “”facerea de bine inseamna …””  dar nici nu putem admite ca paranoia, prostia sau interesul personal al unora sa ameninte interesul general si existenta sindicatului, o structura care nu va deveni niciodata, in ciuda presiunilor genialilor izmanari si chelneri ai puterii portocalii, o sluga sau o anexa a acesteia.

In concluzie, pentru cei care ne urmaresc mai greu textul, punem intrebarea: ai achitat sau nu integral 120 de lei dar vrei, dupa ce ti-am dat 82 sau 62 lei, filialei tale 36 de lei, sa mai platim 150 lei, mai mult decat reprezinta cotizatia ta?

Cu scuzele de rigoare pentru toti oamenii de bun simt din SCMD si cu precizarea ca acest raspuns a fost generat de incapacitatea unora, putini la numar, de analiza si sinteza sau, poate, de lipsa de informare.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Blestemat să-mi iubesc ţara

Azi, România e la cheremul unui singur om. Cine crede altfel se păcăleşte amarnic

Simt, şi asemenea mie mulţi, că ţara mea se scufundă. Unii, mai pesimişti, cred că această lunecare spre pră­pas­tie este fără întoarcere. Au fost furaţi, unul câte unul, pilonii de rezistenţă, stâlpii, sufleteşti şi morali mai ales, care puteau opri dezastrul, rostogolirea în hău. Dacii, din care zice-se că ne tragem, îşi situau aşezările pe forme conice de relief pe care le în­con­jurau cu palisade, un fel de pa­ra­peţi din lemn. Ei micşorau avântul po­sibililor vrăşmaşi şi opreau totoda­tă rostogolirea fiinţei dinlăuntru. Fi­in­ţa dinlăuntru cade acum şi nimic nu pare a se împotrivi fatalei prăbuşiri. Nu ne mai iubim ţara? Ne-am pierdut încrederea în noi şi speranţa că ne vom mai regăsi vreodată?
Octavian Paler, pe care am avut norocul să-l cunosc din vremea în care eram june gazetar şi scriitor şi care, am motive destule s-o cred, ţinea la mine (mi-a dat, ceea ce nu era puţin lucru, o ru­bri­că săptămânală în România liberă pe care o conducea atunci, iar mai spre zilele noastre m-a încurajat pentru ceea ce scriam), declara în serile emisiunilor lui Gâdea că avem „o singură patrie”. „Celelalte, adăuga scriitorul, sunt ţări.” Dezamăgit, înfrânt, păcălit şi minţit, Octavian Paler constata la 80 de ani că, într-o ţară ajunsă pe mâna lichelelor şi canaliilor, condusă de tot ce a fătat şi fabricat mai mi­zerabil societatea, până şi speranţa a fost confiscată. De aici starea de ato­nie, împotrivirea formală, amor­ţi­rea orgoliului naţional şi abando­na­rea în braţele fatalităţii?
Azi, România e la cheremul unui singur om. Cine crede altfel se pă­că­leş­te amarnic. I-am criticat dur pe Iliescu şi apoi pe Constantinescu. De când am făcut primul ziar în zilele revoluţiei, într-o Casă a Scânteii pustie, din care fugiseră până şi portarii, Ion Iliescu a fost ţinta articolelor mele. N-a fost uşor. Am avut cea mai lungă suspendare de acreditări la Cotroceni, cinci ani, pentru agenţia de ştiri pe care am înfiinţat-o, A.M. Press. Nu l-am iertat pe Iliescu până la gestul de reverenţă făcut Regelui. Pe Emil Constantinescu, în care vedeam o speranţă de demo­cra­ţie nemimată, l-am sprijinit până a ajuns la putere, apoi l-am ţăndărit amarnic. La aceşti politicieni am găsit cusururi, dar am reuşit să depistez şi calităţi. Nu numai de conducători, ci şi umane. La Traian Băsescu, de 20 de ani de când scriu despre el, n-am reuşit să găsesc nici o calitate fo­lo­sitoare poporului meu.
Toate ca­li­tăţile lui, nu puţine, nu de neglijat, sunt ale unui aventurier pirat, dublat de un cinic măcinat de orgolii, mereu în război, ascuns machiavelic sub vorbe sau pe faţă, cu propriul popor. Că nu se iubeşte decât pe sine, ştiam. Că-şi terfeleşte duşmanii, ştiam. Că poate mânji tot ce i se împotriveşte, ştiam. Politicieni, oameni de afaceri (unii de la care a obţinut profituri consistente, nu doar materiale), aliaţi pe care i-a umilit apoi şi batjocorit cu cătuşe, azi venind rândul Casei Regale la altitudinea căreia nu poate ajunge. Mi-a trebuit mult să pricep însă că-şi urăşte şi dispreţuieşte  poporul pe care nu dă doi bani. Să fie doar pentru că i-a fost, într-o mă­su­ră considerabilă, prieten, aliat, plebe supusă şi orbită jalnic de previzi­bilele lui şmecherii de ima­gine? Sau urăşte poporul acum de când a observat că nu-l mai bagă în seamă, de când numărul celor hipnotizaţi de puterile sale a scăzut alarmant?
Urăşte poporul fiindcă nu mai poate ajunge la el şi atunci încearcă să-l destrame, să-l împrăştie în patru zări, să-l dezlege de firele care-l ţineau legat de fiinţa naţională.
Nu ne mai iubim patria? Nu cred. Remarc, înlăcrimat, că mulţi români mor în accidente, pe autostrăzile din Austria sau Ungaria în special, dar şi abia intraţi în ţară, gonind către casele lor din Moldova sau din Câmpia Română sau din cine ştie ce cătun ri­si­pit prin munţi. Accidentele cele mai nu­meroase se petrec din motive de obo­seală. Oamenii aceştia, care au fă­cut unii dintre ei munci umilitoare, vin acasă la părinţi, la nevestele pe care le-au lăsat aici, la copiii care cresc fără ei. Cum să tragi pe marginea şoselei şi să te odihneşti când nu i-ai văzut pe ai tăi de un an sau de mai multă vreme? Şoferii adorm la volan şi trec în lumea de apoi doborâţi de dorul de casă. A devenit o ştire re­pe­ta­bilă ca buletinul meteorologic.
Încă cinci români, încă şapte, încă 22 au murit sau au fost mutilaţi în accidente de maşină pe drumurile europene ale întoarcerii acasă. În veacurile de mij­loc, nişte ţărani moldoveni au fost amă­giţi să se înscrie mercenari într-o oaste suedeză. Urmau să primească bani şi să revină în câteva luni în sa­te­le lor. Numai că războiul s-a lungit, a durat un an, apoi alţi ani, iar acei lup­tători, vrednici şi nepretenţioşi, au început să se îmbol­năvească şi să moară. I-a ciocănit şi ascultat docto­rul suedez şi nu le-a găsit nici-o mala­die. După un timp, văzând cum se sting ca nişte făclii, doctorul a notat în jurnalul lui numele bolii – Nostalgiae Valachorum. Da, acei români în­străinaţi de casele lor mureau de dor de ţară. Oricâtă ură, nemulţumire şi înstrăinare se vor instala în inimile celor obligaţi să fugă în lumea largă, dintr-o ţară care începe să nu mai fie a lor, dorul de ce-a fost al tău, pământ şi aer, şi amintiri, nu se va stinge nicioda­tă.
Ce-i de făcut? Atâta vreme cât ci­ni­cul aventurier Băsescu face ce vrea cu noi, ţara e demolată în resorturile ei profunde de credinţă, speranţă şi dragoste. Nu-i nevoie de revoluţii, spunea maestrul scenei Florin Zamfirescu, ci doar de 13 sau 14 parlamentari ai puterii care să schimbe imoralul raport de forţe din Parlament. Îi voi numi pe aceşti 13 sau 14 aleşi, eroi, salvatori ai naţiei şi le voi ierta toate păcatele. Primul lucru pe care ar trebui să-l facă apoi ar trebui să fie alungarea de la Cotroceni a celui care a transformat România într-un trib. Există mă­nun­chiul de salvatori? Dacă nu există, atunci nu merităm să ne mai numim popor.

Sursa: 
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/blestemat-sa-mi-iubesc-tara-583655.html